„Craiova m-a adoptat pe când aveam 13 ani și aveam un vis. Acela de a deveni un campion”
O seară memorabilă, plină de emoție, inspirație și putere. Așa s-a scris, la Craiova, un nou capitol al Campaniei „Adoptă o mamă”, prin conferința „Înfloritoare”. Femeile din Bănie au plâns, au râs și au redescoperit speranța, într-un eveniment care le-a demonstrat, încă o dată, că sunt mai capabile decât ar fi crezut vreodată.
Fosta campioana mondială, Ana-Maria Brânză, a povestit la Craiova, la conferința „Înfloritoare” a Campaniei “Adoptă o mamă” cum acest oraș a adoptat-o.
Ana-Maria Brânză a împărtășit femeilor din oraș cum Craiova a devenit orașul care i-a deschis drumul spre performanță. La 13 ani, după o primă competiție nereușită, și-a promis că va munci pentru aur, iar un an mai târziu și-a îndeplinit visul. A fost remarcată de antrenorii din Craiova, unde se afla centrul olimpic pentru juniori, și astfel a început colaborarea cu Dan Podeanu, omul care a modelat-o ca sportiv. Decizia de a se muta la Craiova a fost esențială pentru cariera sa, oferindu-i șansa de a urca pe marile podiumuri internaționale și de a auzi imnul României cântat pentru victoriile sale.
„Până la Campania „Adoptă o mamă”, Craiova m-a adoptat pe mine. Sunt foarte mulți oameni pe care eu îi conving că nu sunt din Craiova. Dar să știți cu mândrie acest lucru. Craiova m-a adoptat pe când aveam 13 ani și aveam un vis. Acela de a deveni un campion. Și așa am ajuns la Craiova. Am mers la prima competiție națională din viața mea care se desfășura la Sala „Voința”, din Craiova. Mi se părea ceva imens. Așa o vedeam eu prin ochii copilului de 13 ani. Am luat bătaie. Știți că noi la scrimă suntem precum instalațiile de Crăciun. Se aprind beculețe. La mine beculețele din instalație erau stricate. Cert este că n-am fost în stare să mă clasez ultima, ci penultima.
Când m-am întors acasă mama nu m-a întrebat dacă colega mea s-a clasat mai bine. Mi-a spus că dacă întorc clasamentul invers pot să mă simt vicecampioană. Ceea ce a fost de mare ajutor. Ideea este că în acea zi când mi se înodau lacrimile în barbă eu nu i-am spus antrenorului că nu-mi place acest sport. I-am spus că o să muncesc cât o să fie nevoie ca, anul viitor, să iau medalia de aur. Și asta am făcut. Un an mai târziu, m-am întors în sala respectivă și am luat prima mea medalie de aur. Știți că medaliile de aur nu sunt, de fapt, de aur. Nici măcar acelea olimpice, sunt suflate. Dar bănuțul ăla auriu m-a ținut 27 de ani în sala de scrimă.
În acel moment am atras atenția antrenorilor de la Craiova. Aici, o bună parte de vreme, a fost organizat centrul olimpic de pregătire a juniorilor. Toți juniorii buni din România, în proba de spadă, veneau să se antreneze aici. În acel moment, după ce am câștigat medalia, a apărut în calea mea omul care și-a pus cel mai mult amprenta asupra mea. Antrenorul meu, omul alături de care am muncit pentru fiecare medalie în parte, creatorul campionului Ana-Maria Brânză, Dan Podeanu, și aș dori să-i mulțumesc.
Aveam 13 ani când părinții meu au fost sunați și li s-a spus că au o fată cu potențial. Dacă rămâne în București, participă la naționale și cam atât. Dacă o lasați să se mute la Craiova, putem să o facem campioană. Le sunt recunoscătoare alor mei pentru încrederea cu care m-au investit. Am venit la Craiova, la 13 ani, și aici s-a deschis drumul performanței pentru mine. De aici, am avut ocazia să merg la competiții internaționale și, ulterior, pe cele mai frumoase podiumuri și să aud imnul României intonându-se pentru mine. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am simțit la 17 ani, alături de Dan Podeanu, când am câștigat titlul mondial”, a declarat Ana-Maria Brânză.
Mirela Retegan, fondatoarea brandului „Zurli”, a vizitat secția pentru femei a Penitenciarului Craiova, unde s-a întâlnit cu 150 de mame aflate în detenție. Alături de Ana-Maria Brânză, a încercat să le ofere un moment de bucurie, fără judecăți, reamintindu-le cât sunt de importante pentru copiii lor. A povestit despre importanța menținerii legăturii cu cei mici și le-a oferit câteva instrumente practice pentru a face acest lucru. Întâlnirea a fost marcată de emoție, râsete și lacrimi, iar Mirela le-a promis că se va întoarce. Campania „Adoptă o mamă” își propune să sprijine toate mamele vulnerabile, indiferent de situația în care se află.
„Am fost în Penitenciarul Craiova, secția pentru femei, și am stat față în față cu 150 de mame. De ce a fost greu? Din toate aspectele. Am trecut prin toate emoțiile posibile, din dorința de a face din ziua asta una care să le aducă puțină bucurie. Când am ajuns acolo, așteptând să vină toată lumea, a trecut pe lângă noi mașina care le aducea de la instanță. Se uitau la noi prin geamul cu gratii. Una dintre ele ne-a făcut cu mâna.
A venit Ana-Maria Branza, ne-au întâmpinat doamnele director Alina Stanciugelu și Raluca Tîrcă, doamna director adjunct, din conducerea penitenciarului și apoi am trecut prin punctul de control, Am lăsat actele de identitate, telefoanele și am intrat în prima curte. O parte dintre femei erau acolo, ne-au salutat de la poartă . „De vineri de când le-am spus că veniți, nu mai au răbdare. Vă cunosc, au copii și știu de Zurli”, mi-a spus unul dintre gardieni.
Am străbătut curtea până în aripa nouă. Una construită pe modelul norvegian. Am intrat intr-o celulă în care ne-au primit cele 4 femei care locuiesc acolo. Foarte curat și luminos. Clădirea are o sală de mese, o bibliotecă în care angajații au adus cărți de acasă, o mică sală de sport și în mansardă am găsit o încăpere mare cu scaune ,pe care ne așteptau cuminți, femeile aflate în detenție. L-am rugat pe Doamne Doamne să mă inspire să le spun ceva relevant, să fie cu sens întâlnirea noastră.
Ce poți să spui intr-o astfel de situație, fără să mai pui încă o judecată peste toate judecățile celorlalți, ce poți să spui, ca să trezești în ele conștientizarea că rămân mamele copiilor lor, dincolo de fapte, de timp și de spațiu, fără să mai pui o piatră de moară pe conștiința lor. Cred că am reușit. Împreună cu Anamaria am construit o întâlnire cu o emoție aparte. Dacă au avut un singur a-ha, eu sunt mulțumită. Dar știu sigur că astăzi, toți cei prezenți, am răs și am plâns împreună cu 150 de femei care au avut în fața lor niște oameni. Și eu și Ana am vorbit de la suflet la suflet. Nu de la fapte la sentințe.
Le-am amintit cât sunt de importante pentru copiii lor, le-am oferit câteva instrumente prin care pot să rămână conectate cu ele și le-am învățat câteva jocuri pe care le pot juca și pe telefon. Mi-au făcut niște promisiuni iar eu le-am promis, la rândul meu, ca o să mă întorc să văd rezultatul întâlnirii noastre. Ana le-a povestit despre experiența ei de “luptătoare” și le a încurajat să nu uite ce important e să-și țină corpul sănătos. Am încheiat întâlnirea cu promisiunea că o să mă gândesc la câteva lucruri pe care le putem face împreună. Cu ele și cu copiii lor.
Pentru ca ele sunt, chiar și acolo în spatele gratiilor, mamele unor copii. Iar pentru copiii lor, sunt cele mai importante ființe din lume. Și copiii lor au nevoie de ele, și în timpul privării de libertate și după ce o să se întoarcă acasă. „Abia aștept să le spun copiilor că a fost doamna de la Zurli”, a fost mesajul care mi-a atins inima.
Campania “Adoptă o mamă” îmbrățișează toate mamele vulnerabile, indiferent unde le duce viața. Iar când Dumnezeu mi-a dat bucata asta de misiune, nu mi-a dat nici rochie decoltată cu trenă și nici saloane luxoase. Mi-a distribuit oncopediatrii și penitenciare și centre și refugii, acolo unde cel mai greu nu e să intri la ele, ci să stai cu ele și cu durerea lor. Dar noi mergem acolo ca să dăm din puterea noastră nu să intrăm în durerea lor. Știți de unde îmi iau eu putere, dincolo de cea pe care mi-o dă Dumnezeu? De la voi”, a scris pe Facebook Mirela Retegan, fondatoarea brandului „Zurli”.
Seara a debutat cu un mesaj puternic transmis de Mihaela Sadoveanu, agent șef de poliție în cadrul IPJ Dolj, care a adus în prim-plan realitatea dureroasă a violenței împotriva femeilor. Cu o voce hotărâtă, dar încărcată de emoție, ea a subliniat importanța recunoașterii și combaterii acestui fenomen, care, din nefericire, rămâne o problemă actuală și răspândită în societate.
Seara a fost marcată de povești impresionante. Adnana Prodan, o femeie frumoasă și puternică, a demonstrat că un scaun rulant nu este o piedică, ci doar un alt mod de a merge mai departe. „Fiecare roată care se învârte nu depășește doar distanțe, ci și prejudecăți,” a spus Adnana, inspirând o sală întreagă.
La eveniment a fost prezent și Ionuț Stancovici, antrenor dedicat persoanelor cu nevoi speciale, un exemplu de forță, determinare și perseverență. Pentru el, adevărata putere nu se măsoară doar în capacitatea fizică, ci și în abilitatea de a depăși barierele mentale și emoționale. Prin sport, Ionuț le oferă celor aflați în situații dificile nu doar o metodă de recuperare, ci și un mijloc de a-și redescoperi încrederea în sine și de a demonstra că limitele pot fi depășite prin voință și susținere.
Evenimentul de la Craiova a fost organizat prin implicarea Ancăi Ochianu, colega noastră din presă, colaboratoare a „Fundației Zurli”. Ea a marturisit că la începutul implicării în campania „Adoptă o mamă” i-a fost foarte greu să stea de vorbă cu femei care aveau diferite afecțiuni.
„De când am devenit mamă, m-am sensibilizat și nu mai eram ziarista dură, pe care nu o impresiona nimic. Și când am văzut o femeie care suferea de cancer, mi-am zis că sunt norocoasă. Am două mâini, am două picioare, sunt sănătoasă și pot să fac o groază de lucruri. Și de atunci am început să iau în serios aceste campanii pe care le-am făcut împreună cu „Fundația Zurli”, dar și fără. Există în Craiova un grup de donatori și atunci când o persoană are nevoie noi vorbim, vedem ce facem, strângem bani și mergem și ajutăm,” a spus Anca Ochianu.
