Fostul președinte al SUA, Jimmy Carter, care a servit la Casa Albă din 1977 până în 1981, a murit la vârsta de 100 de ani, potrivit presei americane. Cel de-al 39-lea președinte al Statelor Unite a fost un intermediar al păcii în Orientul Mijlociu și un militant neobosit al sănătății globale și al drepturilor omului.
„Tatăl meu a fost un erou, nu numai pentru mine, ci și pentru toți cei care cred în pace, drepturile omului și iubirea altruistă”, a spus Chip Carter, fiul fostului președinte, într-o declarație.
„Frații mei, sora mea și cu mine l-am împărțit cu restul lumii prin aceste credințe comune. Lumea este familia noastră datorită modului în care a reunit oamenii și vă mulțumim pentru că îi onorați memoria continuând să aveți aceste credințe comune.”
Om de afaceri, ofiţer de marină, evanghelist, politician, negociator, autor, tâmplar, cetăţean al lumii – Carter şi-a croit un drum care a făcut faţă provocărilor politice şi de aceea, el este un profil care se distinge printre cei 45 de bărbaţi care au ajuns în cea mai înaltă funcţie a naţiunii americane, scrie News.ro.
Cel de-al 39-lea preşedinte şi-a realizat ambiţiile printr-o minte ascuţită, o credinţă religioasă profundă şi o etică a muncii prodigioasă, conducând misiuni diplomatice până la vârsta de 80 de ani şi construind case pentru săraci până la 90 de ani.
„Credinţa mea îmi cere – acest lucru nu este opţional – credinţa mea îmi cere să fac tot ce pot, oriunde mă aflu, oricând pot, cât timp pot, cu tot ceea ce am, pentru a încerca să fac o diferenţă”, a spus cândva Carter.
A primit Premiul Nobel pentru Pace în 2002
Deşi Jimmy Carter a părăsit Casa Albă în urma uneia dintre cele mai categorice înfrângeri electorale din epoca modernă americană, a avut parte de o preţuire aparte în timpul vieţii. Şi-a atras, însă, această apreciere deosebită – rezervată marilor personalităţi publice – mai degrabă pentru ceea ce a făcut după ce nu a mai fost preşedinte.
În vârstă de 100 de ani, Jimmy Carter a fost până duminică cel mai longeviv preşedinte american în viaţă. Familia anunţase la 18 februarie 2023 că fostul preşedinte, care s-a confruntat cu mai multe probleme de sănătate, inclusiv cancer, a ales să primească îngrijiri paliative la domiciliu şi să-şi aştepte sfârşitul alături de cei dragi. Între timp, în noiembrie 2023, a condus-o pe ultimul drum pe soţia sa iubită, Rosalynn, care a murit la 96 de ani, după ce în ultimii ani se confruntase cu o demenţă senilă.
Viaţa a făcut să-i fie îndeplinită fostului preşedinte democrat şi o ultimă dorinţă: a vrut să o poată vota pe Kamala Harris la alegerile din 5 noiembrie.
Evoluţia moştenirii lui Jimmy Carter este neobişnuită. A părăsit funcţia prezidenţială în 1981 la cote record de nepopularitate, dar ceea ce a realizat ulterior i-a adus inclusiv un Premiu Nobel pentru Pace.
În 1980, Carter a candidat pentru un nou mandat pe fondul preţurilor ridicate la benzină şi la alte bunuri de consum şi al crizei ostaticilor din Iran. Republicanul Ronald Reagan l-a învins în 44 de state, iar Carter a devenit primul preşedinte ales căruia i s-a refuzat un al doilea mandat din 1932 până în 2020.
Reabilitarea imaginii politice şi publice a lui Carter a început ulterior. Trecerea timpului a netezit asperităţile carierei sale politice. În loc să fie frustrat că nu a câştigat al doilea mandat, el şi-a folosit influenţa şi proeminenţa căpătată în politică pentru a ajuta milioane de oameni.
Carter a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2002 pentru rolul de mediator în negocierile de pace dintre Israel şi Egipt, pentru campania pentru drepturile omului şi pentru că a militat pentru bunăstarea socială în timpul şi după preşedinţie.
Când Carter, care a predat la Biserica Baptistă Maranatha timp de zeci de ani, a fost diagnosticat în 2015 cu o formă de melanom care i se răspândise la creier, el a declarat reporterilor la o conferinţă de presă că este „surprinzător de liniştit” la gândul că mai avea doar câteva săptămâni. Câteva luni mai târziu, însă, el nu mai avea cancer.
„Am avut o existenţă interesantă, aventuroasă şi plină de satisfacţii”, a spus chiar Jimmy Carter.
Viaţa celui de-al 39-lea preşedinte
Stilul de viaţă simplu şi modest al lui Jimmy Carter a fost rar, în contrast cu cel al succesorilor săi. A refuzat funcţiile de membru al consiliilor de administraţie ale unor corporaţii şi discursurile profitabile şi a decis că veniturile sale vor proveni din scris. A scris 33 de cărţi şi a ajutat la renovarea a 4.300 de case pentru Habitat for Humanity.
Jimmy Carter se mai face remarcat prin ceva. El şi Rosalynn Carter au fost căsătoriţi timp de 76 de ani – cea mai lungă perioadă din istoria prezidenţială. Povestea lor de dragoste a început în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi a supravieţuit încercărilor vieţii politice. Iar Rosalynn Carter a extins rolul de primă-doamnă.
Jimmy Carter a vrut un guvern „competent şi plin de compasiune”, care să răspundă nevoilor poporului american şi aşteptărilor acestuia. Realizările sale au fost notabile, dar într-o epocă în care, ca şi acum, costurile energiei creşteau, inflaţia se accentua şi tensiunile se acumulau, administraţiei sale i-a fost imposibil să îndeplinească aceste aşteptări ridicate.
Jimmy Carter, care rareori îşi folosea numele complet – James Earl Carter, Jr. – s-a născut la 1 octombrie 1924, în Plains, Georgia. Cultivarea arahidelor, discuţiile despre politică şi devotamentul faţă de credinţa baptistă au fost pilonii educaţiei sale.
După absolvirea în 1946 a Academiei Navale din Annapolis, Maryland, Carter s-a căsătorit cu Rosalynn Smith. Ea avea 18 ani, el 21. Soţii Carter au trei fii, John William (Jack), James Earl III (Chip), Donnel Jeffrey (Jeff), şi o fiică, Amy Lynn.
După şapte ani de serviciu ca ofiţer de marină, Carter s-a întors la Plains. În 1962 a intrat în politică, iar opt ani mai târziu a fost ales guvernator al Georgiei. Dintre noii guvernatori tineri din sud, el a atras atenţia prin faptul că a pus accentul pe ecologie, eficienţă în guvernare şi eliminarea barierelor rasiale.
Carter şi-a anunţat candidatura la preşedinţie în decembrie 1974 şi a început o campanie de doi ani care a luat treptat amploare. La Convenţia Democrată, a fost nominalizat candidatul partidului după numai un tur de scrutin. A ales să facă echipă cu senatorul Walter F. Mondale din Minnesota. Carter a avut o campanie dură împotriva preşedintelui în exerciţiu Gerald R. Ford, având trei dezbateri faţă în faţă.
Carter a câştigat într-un final alegerile prezidenţiale cu 297 de voturi electorale faţă de 241 câte a avut Ford.
Preşedinţia lui Carter
În cea de-a doua zi a sa ca preşedinte, Carter i-a graţiat pe toţi cei care s-au sustras de la recrutare în timpul războiului din Vietnam.
Administraţia sa a înfiinţat Departamentul pentru Energie al Statelor Unite şi Departamentul pentru Educaţie. A creat o politică energetică naţională care includea conservarea, controlul preţurilor şi noile tehnologii.
Carter a contribuit cu succes la acordurile de la Camp David, tratatele privind Canalul Panama şi a doua rundă de negocieri privind limitarea armelor strategice.
Sfârşitul preşedinţiei sale a fost marcat însă de criza ostaticilor din Iran din 1979-1981, de criza energetică din 1979, de accidentul de la Three Mile Island, de revoluţia din Nicaragua şi de invazia sovietică în Afganistan. Ca răspuns la invazie, a intensificat Războiul Rece punând capăt perioadei de destindere, a impus un embargo asupra cerealelor exportate de sovietici, a enunţat Doctrina Carter şi a boicotat Jocurile Olimpice de vară din 1980, care se desfăşurau la Moscova.
La alegerile primare din Partidul Democrat pentru alegerile prezidenţiale din 1980, Carter a obţinut nominalizarea în faţa senatorului Ted Kennedy, dar apoi a pierdut alegerile prezidenţiale în faţa candidatului republican Ronald Reagan.
Carter a părăsit funcţia prezidenţială în 1981, fiind singurul preşedinte american care a îndeplinit un mandat complet fără să numească un judecător la Curtea Supremă a Statelor Unite.
O carieră post-prezidenţială eminentă
Sondajele realizate de istorici şi politologi îl clasifică, în general, pe Carter ca fiind un preşedinte uşor sub medie, dar activităţile sale post-prezidenţiale sunt considerate excepţionale.
În 1982, a înfiinţat Centrul Carter pentru a promova şi extinde drepturile omului, ceea ce i-a adus Premiul Nobel pentru Pace în 2002.
A călătorit foarte mult pentru a conduce negocieri de pace, a monitoriza alegeri şi a promova eradicarea bolilor infecţioase.
A fost o figură-cheie în organizaţia non-profit pentru locuinţe Habitat for Humanity şi a scris numeroase cărţi, de la memorii politice la poezii, continuând să comenteze afacerile globale. Două dintre cărţile sale sunt despre conflictul israeliano-palestinian şi critică tratamentul aplicat de Israel palestinienilor ca fiind un apartheid.
O poveste de dragoste cât o viaţă
Soţii Carter au sărbătorit anul trecut, în iulie, 76 de ani de căsătorie, cea mai lungă din istoria prezidenţială americană. Au marcat această ocazie în oraşul în care s-au cunoscut în urmă cu aproape un secol, Plains.
Eleanor Rosalynn Smith şi James Earl Carter Jr. se cunoşteau practic de la naştere. Povestea lor de dragoste s-a născut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi a supravieţuit deceniilor de încercări.
Căsnicia soţilor Carter a evoluat odată cu vremurile, de la o căsătorie tradiţională de tip „bărbatul ştie mai bine”, în anii 1940 şi 1950, la un parteneriat deplin.
Născut în 1924 în „sudul profund” al ţării, cunoscut pentru conservatorismul său, Jimmy Carter a devenit un campion al egalităţii de gen. El a numit un număr record de femei în magistratura federală, inclusiv pe Ruth Bader Ginsburg, judecătoarea eminentă care a ajuns să facă parte din Curtea Supremă.
Rosalynn, născută în 1927, a fost la început o casnică şi a renunţat la ideea de facultate după ce s-a căsătorit, dar a preluat treptat un rol de lider în afacerile familiei şi în politică. În anii 1960 şi 1970, când multe femei cereau egalitate, ea a devenit o voce de pionierat în Congresul statului şi apoi la Casa Albă.
„De-a lungul anilor, am devenit nu doar prieteni şi iubiţi, ci şi parteneri”, mărturisea Rosalynn când soţul ei a împlinit 90 de ani. „Întotdeauna a crezut că pot face orice şi, datorită acestui lucru, am avut parte de aventuri şi provocări minunate”, a spus ea.
Cu sprijinul soţului ei şi peste obiecţiile altora, Rosalynn Carter a extins rolul primei-doamne. Ea a participat la reuniunile Cabinetului, a lucrat pentru domeniul sănătăţii mintale şi la alte priorităţi politice şi a creat în mod oficial Biroul Primei Doamne, în Aripa de Est, cu propriul şef de personal.
Cuplul, a căror căsnicie i-a dus de-a lungul anilor de la un câmp de arahide din Georgia până la istoricul acord de pace dintre Egipt şi Israel la Camp David, a fost inseparabil de când a părăsit Casa Albă.
„Nu mă simt confortabil când nu suntem împreună”, mărturisea fostul preşedinte. Chiar dacă trecuseră bine de 90 de ani, încă se ţineau de mână ca doi îndrăgostiţi.
Soţilor Carter le plăcea să povestească cum s-au îndrăgostit. În vara anului 1945, el se afla acasă, în Plains, micul lor oraş natal din sudul Georgiei, în vacanţă înainte de ultimul său an la Academia Navală a SUA din Annapolis. Într-o seară de iulie, Jimmy s-a alăturat surorii sale mai mici, Ruth, şi prietenului ei, la o plimbare cu maşina prin oraş. Cuplul se afla în faţă, într-un Ford decapotabil, iar Jimmy era pe scaunul din spate. La acel moment se întâlnea cu o fată frumosă dintr-un oraş din apropiere, dar ea era la o reuniune de familie, aşa că el era singur. În timp ce se plimbau, au zărit-o pe Rosalynn în faţa bisericii şi au invitat-o şi pe ea la plimbare.
„Întotdeauna a crezut că sunt drăguţ”, a mărturisit fostul preşedinte, cu frumosul său zâmbet, într-un interviu acordat în 2021 pentru The Washington Post.
Jimmy pusese prima dată ochii pe Rosalynn când el avea 3 ani, iar ea avea o zi. Familia ei locuia alături, iar mama lui Jimmy, Lillian, era asistentă medicală şi şi-a ajutat vecina să aibă grijă de nou-născut.
„S-a uitat prin gratiile pătuţului şi m-a văzut”, a povestit glumind fosta primă-doamnă.
Apoi, când erau adolescenţi, spune Rosalynn, s-a îndrăgostit de aspirantul „monden” de la Academia Navală şi a complotat cu sora viitorului preşedinte pentru a-i atrage atenţia. Aşa că în acea seară, când avea 17 ani, s-a urcat cu nerăbdare în maşină cu el. Au mers la un film – deşi niciunul dintre ei nu-şi mai aminteşte care.
Soţii Carter şi-au început viaţa împreună la baza navală din Norfolk, urmată de stagii în Honolulu şi San Diego. Rosalynn era deseori singură, crescând copiii, în timp ce soţul ei lucra pe o navă de luptă şi apoi pe submarine. Cei trei fii ai lor – Jack, James III (Chip) şi Donnel (Jeff) – s-au născut în timpul anilor în care Jimmy a activat în marină. Fiica lor Amy s-a născut 15 ani mai târziu.
În 1953, Jimmy s-a întors la Plains pentru a fi alături de tatăl său, care era pe moarte. Călătoria i-a reamintit cât de mult îi plăcea viaţa în oraşul său natal. A decis să părăsească Marina şi să-şi aducă familia acasă. În Plains, s-au mutat într-o locuinţă subvenţionată de stat, care era tot ce îşi puteau permite. Conducea depozitul de arahide al tatălui său şi a descoperit că nu putea face singur toată munca, de la registrele de birou până la vizitele la fermieri. Aşa că Rosalynn a început să se ocupe de birou. A făcut un curs de contabilitate prin corespondenţă.
El juca tenis, aşa că şi ea a luat lecţii. Când ea avea 59 de ani, iar el 62, au încercat să facă schi alpin. Au mers împreună la pescuit, din Montana până în Mongolia. Au observat 1.300 de tipuri de păsări în numeroasele lor excursii de observare a păsărilor.
Mai târziu în viaţă, ocazional el petrecea câteva zile peste hotare, fără ea, pentru Centrul Carter. Dar nu au lăsat ca acest lucru să stea în calea rutinei lor nocturne de a citi Biblia împreună înainte de culcare – adesea în spaniolă. Îşi citeau unul altuia la telefon. Sau, dacă diferenţa de fus orar îngreuna prea mult lucrurile, citeau singuri, fiecare ştiind că celălalt citeşte exact acelaşi verset.
