Muzeul Satului Vâlcean sărbătorește, miercuri, împlinirea a 50 de ani de existență. Situat la granița dintre municipiul Râmnicu Vâlcea și comuna Bujoreni, muzeul etnografic în aer liber, construit pe o suprafață de 8 hectare, a fost înființat în 1969 și deschis publicului în 1974. Cuprinde aproape 80 de construcții arhitecturale și aproximativ 12.000 de piese muzeistice. Muzeul reconstituie imaginea funcțională a unei așezări rurale tradiționale.Alături de Cula Bujorenilor (numită și „cula cu scară exterioară”, ctitorită în jur de1810 de Preda Bujoreanu și inclusă în lista principalelor cule din Oltenia), Muzeul Satului Vâlcean mai, conform wikipedia.ro, cuprinde Hanul lui Bogdan (din 1889), școlile din Cacova (Stoenești) din secolul al XX-lea, Biserica de lemn (1785) în care încă se oficiază liturghii la marile sărbători, alte construcții religioase (cruci, troițe), case țărănești din județul Vâlcea mobilate și cu anexe gospodărești (cea mai veche casă având peste 200 de ani), precum și fântâni și porți specifice zonei.
“Este un moment de bucurie pentru noi, dar și de mândrie, fiindcă Muzeul Județea Aurelian Sacerdoțeanu Vâlcea, instituție aflată în coordonarea Consiliului Județean Vâlcea, a reușit, peste ani, nu numai să conserve micul sat muzeu creat în anul 1974, ci să îl și dezvolte sub forma unui muzeu, care să reconstituie imaginea unei așezări rurale tradiționale, cu toate instituțiile sale socio-culturale. Pentru felul în care se prezintă astăzi publicului Muzeul Satului Vâlcean, se cuvine să le mulțumim tuturor celor care, de la înființarea acestui muzeu și până acum, când îi sărbătorim cei 50 de ani de existență, au trudit pentru păstrarea și extinderea lui. Datorită lor, micul sat de la început s-a extins, a devenit mai vast și mai bogat, un adevărat muzeu cu mii de exponate care ilustrează structura gospodăriei sătești și a satului, în ansamblul său. La ceas aniversar, urez Muzeului Satului Vâlcean să dăinuiască peste veacuri și să continue să se dezvolte, pentru a le oferi generațiilor viitoare posibilitatea de a vedea, „pe viu”, istoria frumosului sat vâlcean.Celor care astăzi îl administrează le urez multă sănătate și putere de muncă, pentru a duce mai departe opera predecesorilor lor. La mulți ai, oameni ai muzeului!La mulți ani, Muzeu al Satului Vâlcean!”, este mesajul președintelui Consiliului Județean Vâlcea, Constantin Rădulescu.
În prezent, informează reprezentanții Muzeului Județean Vâlcea, muzeul satului este reprezentativ prin cele patru sectoare ale sale.
“Sectorul Gospodărie – locuința cuprinde un număr de 42 unități și peste 12.000 piese muzeistice, ilustrând structura gospodăriei, în funcție de ocupațiile tradiționale: agricultură, pomicultură, viticultura, creșterea animalelor sau o serie de meșteșuguri și tehnici populare, urmărind în același timp, diversitatea și evoluția planimetrică și volumetrică a locuințelor cu una sau mai multe încaperi.În cadrul muzeului, se remarcă în mod deosebit, casele cu foișor din zona etnografică Horezu (din comunele Măldărești, Stoenești, Bărbătești), gospodăriile specializate în viticultură, transferate din zona Drăgășani (satele Prundeni, Olteancă), în pomicultură (comunele Alunu, Tomsani, Cernișoara) ori în creșterea animalelor din zona montană (satele Boișoara, Pascoaia-Brezoi).Alături de locuințe, în cadrul gospodăriilor au fost transferate și o serie de construcții anexe : pătule, magazii, fânare, cotețe destinate depozitării unor produse agroalimentare sau pentru creșterea unor păsări și animale”, potrivit reprezentanților Muzeului Județean Vâlcea.
Satul muzeu mai are un sector Social – cultural al „monumentelor de utilitate publică” ce cuprinde o școală primară rurală de la începutul secolului al XX-lea, din vremea lui Spiru Haret, un han de la sfârsitul secolului al XIX-lea din satul Săliște comună Mălaia, o biserică din lemn, construită la 1785 și transferată din comuna Nicolae Bălcescu, un scrânciob din comuna Stoenești. Acest sector va fi completat cu o primărie rurală, precum și cu alte obiective cu valoare arhitectonică, conform sursei citate.Un alt sector este cel de meșteșuguri-tehnici populare. Aici sunt prezentate procedeele și tehnicile de prelucrare a unor materii prime necesare pentru făurirea unor unelte, vase și diferite obiecte de uz casnic, precum și metodele folosite pentru prelucrarea fibrelor vegetale și animale sau tehnicile tradiționale pentru obținerea unor produse animale și vegetale.
„În cadrul muzeului au fost transferate și reconstituite o serie de ateliere meșteșugărești – atelierul de olărit din centrul Vladești (secolul XX), atelierul de dulgherie-tâmplarie (secolul XX) din satul Șerbănești, comuna Sălătrucel, atelierul de prelucrarea părului de capră (începutul secolului al XX-lea), din satul Curtea, comuna Popești, precum și un atelier de fierărie din comuna Prundeni.Sunt de semnalat și instalațiile tehnice – morile de mâna și de apă din zona etnografică Loviștea, cazanele pentru țuică din localitățile Stoenești și Buda, piva din localitatea Costești, cuptorul pentru uscat prune din satul Muiereasca de Sus, sau o serie de instalații pentru obținerea vinului (teascuri, lînuri etc.), organizate în cadrul unor gospodării de viticultori, transferate din localitățile Mitrofani, Olteanca, Prundeni, din zona podgoriei Drăgășani”, mai menționează reprezentanții Muzeului Județean Vâlcea. Aceștia mai arată că cel de-al patrulea sector este cel al Construcțiilor specializate “reprezentat prin câteva unități, ilustrând pe cele din hotarul satului sau din zona montană: troițe de drum, transferate din localitățile Govora-sat și Fețeni, fântâni de hotar, stupine de albine, o stâna transferată din muntele Smeurat, un conac de vie transferat din comuna Fârtățești, foișoare de pază etc.În final, dar nu în ultimul rând, valoroasa noastră artă populară vâlceana este ilustrată în muzeu, prin prezentarea ei în decorarea interioarelor locuințelor, în cadrul atelierelor meșteșugărești, prin piesele textile sau de ceramică, din lemn, metal, de iconografie și mobilier popular. Reprezentând aceste obiecte, noi considerăm că, marile valori de patrimoniu cultural, păstrate și tezaurizate cu mare grijă în acest minunat sat-muzeu, reprezintă rădăcinile noastre străbune și merită atenția și tot respectul generațiilor actuale”.
