Un judeţ cu foarte multe cursuri de apă şi multe păduri. Rămase total neprotejate după apariţia RETURO. Prin programul acesta, sunt recuperate ambalaje reciclabile. Omul care duce ambalajul, primește bani în schimbul lor. Nimeni însă nu mai strânge ambalajele nereciclabile. Dacă cele de sticlă (adică borcane care nu se primesc în sistemul RETURO SGR sau sticle nemarcate cu sigla SGR) nu sunt aşa periculoase deoarece sticla ajunsă în apă nu o poluează, iar sticla spartă ajunge în timp să fie „şlefuită” de cursul de apă, dozele de aluminiu şi plasticul sunt extrem de nocive.
Nu mai există societate de salubrizare care să colecteze selectiv deşeurile şi nici interesul populaţiei de a colecta selectiv.
Tot ce nu poate fi dat pe bani, adică peturile în care a fost ulei, oţet, spirt medicinal sau chiar alcool, pungile uzate de plastic, ambalajele de plstic în care au fost produse lactate toate acestea sunt aruncate peste tot. Căutătorii de peturi reciclabile prin gunoaie aruncă aceste reziduri mai departe de tomberoanele de gunoi, în mediul rural, iar o parte din cetăţeni needucaţi le aruncă pe cursurile de apă.
Mulţi, de furie că nu au unde să predea ambalajele pentru a recupera garanţia aruncă şi aceste ambalaje, pe care, în teorie ar avea de recuperat bani.
Iar gunoaiele nu le strânge nimeni.
Parlamentarii împreună cu autorităţile locale, asociaţia comunelor şi oraşelor ar trebui să creeze o lege care să rezolve această poluare, dar nimeni nu are interes să promoveze în prezent ceva ce nu aduce voturi.
