În fotbal, Vâlcea a avut o istorie frumoasă, a avut și valori, pe care trebuie sa-i amintim, spre știința copiilor și tinerilor de azi, care e bine să-și cunoască și, mai ales, să-și aprecieze valorile.
Pe vremea când Vâlcea era pe harta fotbalistică a țării la cel mai înalt nivel, echipele de prestigiu din țara noastră (Steaua, Dinamo, Craiova, de exemplu) nu veneau în Zăvoi doar in excursie. Iar unul dintre cel care adesea le făcea zile „fripte” era atacantul Chimiei de la acest vreme, Sorin Gîngu.
Nu degeaba, în vremea in care se făceau „zarurile” ca un anume jucător să câștige Gheata de Aur, atacantul Vâlcii s-a „strecurat” printre ei și a terminat, în două rânduri, in primii cinci fotbaliști eficienți ai Diviziei A. Mai întâi, la finalul sezonului 1979 -1980, Sorin Gîngu a terminat pe locul 5 in topul golgheterilor din prima divizie, cu 15 reușite. Golgheter, in acel sezon, a fost Septimiu Câmpeanu (U. Cluj), urmat de Marcel Răducanu (Steaua). În sezonul următor (1980 -1981), Sorin Gîngu a urcat pe podium: locul 3 in topul golgheterilor, cu 16 goluri, după Puiu Iordănescu și Sorin Cârțu. Atacantul Chimiei, ajuns la vârsta de 64 de ani (împliniți pe 30 iunie), e o „legendă” a fotbalului vâlcean și românesc, în sensul bun al cuvântului.
La retragere, cu ani în urmă, ca om de afaceri, Sorin și soția sa, Luminița au finanțat echipa de volei fete a Vâlcii, echipă care la vremea respectivă evolua în prima ligă. Dincolo de fotbalistul de excepție care a fost, Sorin Gîngu rămâne un exemplu de modestie, de caracter deosebit. Sorin Gîngu, fratele primaruluid e la Bujoreni, Gheorghe Gîngu, ar trebui să participe (ca lector) la un curs de conduită, bună creștere și bun simț pentru tinerii din ziua de azi.
Tinerii vâlceni, care vor sa devină fotbaliști, ar trebui să știe că există modele care au scris istorie, ca jucători ai Chimiei, in fotbalul românesc. Un astfel de model, in fața căruia trebuie să te inclini (vizavi de performantele realizate și mai ales de caracterul său frumos) este și profesorul Sorin Gîngu…
