Inspectorii ANAF au început recent să verifice cofetăriile să vadă dacă prăjiturile respectă rețetele și nu au mai mult zahăr decât gramajul pentru care sunt taxate. Asta pentru că dulciurile și băuturile cu zahăr au fost taxate mai aspru de stat de la începutul acestui an.
În acest context, economistul Bogdan Glăvan face o analiză a taxării diferențiate a gramajului de zahăr din deserturi, ironizândul pe ministrul Finanțelor care trimite reprezentanții FISC-ului în cofetării „la degustare”, scrie comunitatealiberala.ro
„Din turnul de fildeș unde stă înconjurat de cele mai luminate minți ale guvernului, ministrul Boloș a dictat simplu: prăjiturile trebuie să fie taxate (TVA) cu 9% dacă conțin mai puțin de 10 g de zahăr la 100 de grame de produs, respectiv cu 19% dacă depășesc această limită.
Dar, cum se întâmplă adesea, talpa țării nu poate pătrunde cu mintea măsurile înțelepte luate de mai-marii țării și iată belea: cofetarii, contabilii și consultanții fiscali se perpelesc neștiind cum să pună în practică această vizionară politică fiscală de taxare diferențiată a prăjiturilor și de instituire a accizei la zahăr.
Câțiva și-au imaginat răspunsuri superficiale: inspectorii ANAF vor lua la controlat prăjiturile, dar e posibil să confunde carbohidrații cu zaharurile etc. Rezolvarea chestiunii, implicit implementarea corectă a taxei pe savarină, depinde însă de o analiză mai atentă. Comparația cu un alt domeniu de activitate ne poate lumina: este vorba de industria băuturilor alcoolice.
Alcoolul este taxat în mod particular și, din acest motiv, producția de bere, de exemplu, este masiv reglementată. După cum veți vedea, comparația dintre noul regim fiscal al cofetăriilor și cel al fabricilor de bere ne va duce la următoarea concluzie logică: producția de savarine trebuie să devină unul din cele mai reglementate domenii din economie, iar România merită să devină un model de bune practici pentru întreaga planetă.
În primul rând, trebuie să pornim de la rețetarul de fabricație. Este, desigur, ridicol să ne imaginăm că inspectorii ANAF vor gusta din prăjituri – deși un oarecare ciubuc în amandine și savarine nu poate fi exclus. Ca și în cazul producției de bere, fabricanții prăjiturilor trebuie mai întâi de toate să declare rețetele. Adică vor fi obligați să transmită Ministerului de Finanțe rețeta pentru savarină. Pentru propria savarină, findcă poate cofetăria din Piața Obor are o anumită rețetă de savarină, în vreme ce cofetăria din centrul Iașului are altă rețetă. Dl. Boloș va aduna, astfel, bibliorafturi de rețete de prăjituri, mii de rețete de savarine, alături de care vor fi alte mii de rețete de amandine, alte mii de tipuri de eclere și tot așa trecând prin torturi și sfârșind cu clătitele. O, vă rog, insist chiar: nu vă întrebați ce pot face funcționarii Ministerului odată ajunși în posesia acestor rețete, că nu e cinstit.
În al doilea rând, după ce și-au declarat rețetele, cofetarii trebuie să meargă la un institut de cercetări în chimie alimentară pentru a obține constatarea oficială a informațiilor furnizate ANAF. Mai precis, vor merge cu savarinele și tartele pentru a fi testate: important este să știm sigur cât zahăr conțin. Păi ce facem, ne jucăm? Măsurăm zahărul cu lingurița? Evident că nu. Vom folosi instrumentarul științific, mai ales că legea spune că prin zahăr se înțelege orice produs cu caracteristici similare: dextroză, melasă, zaharuri din miere, melasă și siropuri, cum ar fi sirop de malț, sirop de fructe, sirop de malț de orez, sirop de porumb, sirop de porumb bogat în fructoză, sirop de arțar, sirop de glucoză, glucoză-fructoză, fructoză, zaharoză, glucoză, lactoză, lactoză hidrolizată, galactoză, zaharuri în nectaruri, cum ar fi nectarul de flori de cocos, nectarul de curmale, nectarul de agave și nu numai.
Cetățeni! Statul nu-și poate permite să fie tras în piept! Domnul Boloș are nevoie de dovada clară că savarina cofetarului de la colțul Gării conține atât zahăr și nici un strop mai mult, ceea ce ar permite evaziunea fiscală la TVA, domeniu în care, se știe, România se situează pe ultimul loc în UE. Să nu uit: probele trimise pentru cercetări trebuie apoi păstrate, probabil congelate, pentru ca la controalele ulterioare să se compare exact savarina din vitrină cu savarina trimisă spre autorizare; câteva probe vor trebui congelate de către cofetar, alte probe vor trebui congelate de stat, să nu existe dubii.
Pasul al treilea: cofetăriile trebuie să aplice pentru obținerea regimului de antrepozit fiscal. De ce? Fiindcă folosesc zahăr, iar zahărul este accizabil și fiindcă produsul finit este taxat diferit în funcție de cantitatea de zahăr. Orice altă idee este puerilă. În acest pas cine vrea să-și deschidă o cofetărie sau o patiserie (să nu care cumva să vândă savarine deghizat) va trebui să aștepte luni de zile pentru autorizare și să plătească ANAF o garanție, garanție care va fi pierdută în cazul în care controalele ulterioare vor arăta că a comis evaziune.
Pasul al patrulea: nu mai poți să-ți deschizi cofetărie unde vrei tu. Dincolo de regulile specifice industriei alimentare, va trebui să respecți de acum încolo alte reguli. Va trebui să ai sistem de pază conectat la Ministerul de Finanțe. Păi cum altfel? Crezi că poți păcăli statul, cetățene? Crezi că poți declara că te-au călcat hoții și ți-au furat zahărul din depozit, în timp ce tu, de fapt, ai folosit zahărul la prăjituri?! Musai trebuie să ai contract cu o firmă a unor foști securiști sau un sistem aprobat de ANAF, astfel încât dl. Boloș să aibă încredere în declarațiile tale.
Pasul al cincilea: trebuie să declari toate stocurile de zahăr, consumul de zahăr, stocul și vânzările de savarine, înghețată și alte asemenea. Păi cum altfel? Statul trebuie să știe cât zahăr cumperi în realitate și cât folosești în practică, pentru a compara aceste date cu rețetele transmise anterior. Suntem riguroși, tovarăși, este nevoie de fapte, nu de vorbe.
Apropo, aceste declarații trebuie încărcate într-o platformă electronică – aici ANAF este, poate, un pic nepregătită, dar nici o problemă: va face de urgență achizițiile necesare pentru cumpărarea sistemului informatic necesar. Trebuie să intrăm în pas cu lumea civilizată! Nu putem să ne batem joc de cofetari, să-i trimitem să stea la coadă la depus declarații.
„Este un pic dificil de înțeles cum se va aplica TVA diferențiat la prăjiturile și înghețată consumate în local, respectiv în cazul în care sunt luate la pachet”
Pasul al șaselea: să presupunem că unui cofetar îi vine ideea de a produce o nouă prăjitură sau de a schimba rețeta savarinei. Deja ați ghicit: trebuie să reia de la zero procesul de autorizare: trimiterea rețetei la ANAF, trimiterea de probe și obținerea unui certificat din partea unei instituții competente în chimie alimentară, păstrarea acestor probe și, peste vreo trei luni de zile, poate să producă noua prăjitură.
Nu este tocmai un proces lejer, trebuie să recunoaștem, așadar bine ar fi ca antreprenorul să se hotărască din capul locului ce prăjituri face, să nu îl apuce pe urmă răzgândeala și cheful de a mai schimba ceva, fiindcă înnebunește organele statului și se va stresa și el. Țara nu are nevoie de orice fel de antreprenori, de tot soiul de izmenari care azi vor una și mâine alta, ci de oameni hotărâți cu planuri cincinale!
În pasul al șaptelea, cofetarii vor trebui să mai îndure încă un control, pe lângă controalele din prezent, dar asta este, performanța cere sacrificii. Cu cât mai puțini rămân pe piață, cu atât vor câștiga mai mult, corect? Deci, să nu le plângem de milă.
Ar mai fi câteva aspecte de lămurit, bineînțeles; nici o lege nu este perfectă și nici domnului Boloș nu-i putem cere perfecțiunea. Este un pic dificil de înțeles cum se va aplica TVA diferențiat la prăjiturile și înghețată consumate în local, respectiv în cazul în care sunt luate la pachet. Speculanții și porcii de capitaliști-cofetari vor încerca să fraudeze, fie aplicând la înghețată TVA de 9% în loc de 19%, fie scumpind toate produsele, ca să nu stea cu două prețuri la savarină în vitrină. Să nu deznădăjduim, totuși. Cu răbdare inclusiv aceste mici asperități ale noului regim fiscal vor fi rezolvate. Instalarea unui dispozitiv GPS pe savarine ar face minuni, ar arăta exact unde este consumată prăjitura: în locație sau în altă parte. În fine, sunt convins că specialiștii domnului Boloș vor găsi soluția potrivită și taxa pe savarină din România va deveni, cum spuneam, un model de urmat pentru întreaga lume”, susține economistul Bogdan Glăvan.
Foto: pixabay
