Una dintre cele mai vechi sărbători creştine, Floriile, îşi are obiceiurile şi tradiţiile sale, respectate cu sfinţenie în satele Olteniei.
În comuna Bâcleș din județul Mehedinți și până spre Tâmna, numeroase tradiții și obiceiuri ne atrag atenția și ne fac să înțelegem cât de bogați suntem ca neam din punct de vedere al acestor credințe milenare.
Nea Iulică din satul Corzu ne relatează anumite obiceiuri legate de Sărbătoarea Floriilor, unele dintre ele pierzându-se în vâltoarea vremurilor, dar care, s-au cuibărit în sufletul celor ce le-au practicat cândva:
- Se obișnuiește ca în duminica Floriilor, femeile să scoată afară tot ce au lucrat pe timpul iernii: covoare, velințe, preșuri, etc. Este o perioadă pe care o putem numi a primenirii sufletești și trupești.
- Nu se cultivă nimic pentru că se spune că tot ceea ce se pune în pământ nu va rodi niciodată și doar va înflori. În fiecare locuință se obișnuiește să se facă curățenie.
- Copii adună flori sâmbătă seara de pe câmp pentru a le duce în dimineața Floriilor la Biserică, iar femeile merg la cimitir să tămâie morții.
- Apoi pe la prânz se împarte pește cu o bucată de mămăligă, iar coada/ capul peștelui se păstrează și se pune în pozonar. Se spune că te ferește de boli și ești vioi asemeni peștelui. Demult, în duminica Floriilor se făcea horă pe lunca Gruieștilor.
În duminica Floriilor ne reamintim de intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, pe pat de flori și primit de toți credincioșii.
Începând cu această seară încep slujbele speciale ce se țin o dată în an, Deniile, și ne amintim de intrarea glorioasă a Mântuitorului, de patimile suferite în săptămâna care vine, Săptămâna Patimilor și de bucuria Învierii ce o vom regăsi în duminica viitoare.
Sărbătoarea Floriilor aduce sacrificiul peștelui, de aceea gospodinele pregătesc de cu seară felurite mâncăruri de pește, căci, știm cu toții, în Sfânta zi de Duminică nu se aprinde focul în vatră, iar omul este lipsit de munci. O zi cu totul aparte în care ne amintim de cultul strămoșilor noștri; femeile obișnuiesc în ziua de Florii să meargă la cimitire și să facă curat la căpătâiul celor plecați, să înfigă ramuri de salcie în morminte pentru a invoca spiritele celor plecați în scenele rituale în care se apelează la divinitate.
Ramurile de salcie simbolizează crengile de finic, se sfințesc la Biserică și se aduc acasă, simbolizând fertilitatea sau renașterea. Porțile caselor, icoanele și ferestrele se împodobesc cu ramuri de salcie.
Bătrânii noștri din satele Olteniei își aduc aminte cum se încingeau cu ramurile de salcie la brâu pentru a fi sănătoși tot anul; se foloseau ca leac împotriva bolilor.
În anumite zone, mărțișorul primit la începutul lunii anterioare se scoate și se agață într-un pom roditor și înflorit.
Sursa: Muzeul Olteniei
Foto: Muzeul Olteniei
