La 7 ani de la incendiul din clubul Colectiv, tabloul arată cât se poate de sumbru.
Anul 2022 a adus sentințele definitive în primul dosar Colectiv – cel privind autorizațiile de funcționare date clubului – sentințe considerate de mulți prea blânde, raportat la amploarea tragediei.
Dosarul care vizează partea medicală a tragediei, în care rudele victimelor au depus plângeri și expertize medico-legale din care reiese că răniții au fost infectați cu bacterii în spitale, este încă în lucru la Parchetul General, la 7 ani de la tragedie, și riscă să fie clasat.
„Nu simt decât frustrarea că societatea românească nu a înțeles mare lucru din ce s-a întâmplat atunci și, dacă a înțeles, nu i-a păsat suficient încât să-și asume că a ajuns într-un punct suficient de jos(nic) încât să se implice cu adevărat în a produce schimbări reale care s-o transforme într-o societate cu adevărat modernă, europeană”, a declarat pentru HotNews.ro Mihai Grecea, supraviețuitor al incendiului care a stat o lună în comă și a avut doar 12% șanse de supraviețuire.
Suntem chiar mai jos decât atunci, pentru că între timp au murit și „speranțele deșarte”, spune Mihai Grecea: „Am fost și suntem în aceeași fundătură a istoriei, a civilizației și a dezumanizării ca și atunci, în anul tragediei de la Colectiv. Ba chiar mai jos decât atunci. Pentru că au murit și speranțele deșarte din perioada 2015-2018, odată cu dezastrul autodistructiv al noii clase politice „reformiste” și cu distrugerea completă, sub ochii societății inerte, a sistemului de justiție, încheiată recent en fanfare de către sistemul mafiot care conduce și va conduce mult timp de acum înainte România. Nu cred că mai există viitor pentru nația asta a noastră lipsită de educație, de memorie, de simț etic, predispusă la un etern și dezgustător compromis în chestiuni care ar trebui să fie nenegociabile.”
La rândul său, Eugen Iancu și-a pierdut fiul în vârstă de 22 de ani la Colectiv. Alexandru Iancu a murit la 3 săptămâni după incendiu, la spital, cu 5 infecții nosocomiale în corp, potrivit tatălui său.
„Cred că un singur cuvânt: neputință. Ba nu, două cuvinte: și ticăloșie. Și, cu toate că „ticăloșie” este un cuvânt dur, am curajul să îl folosesc cu toată responsabilitatea, pentru că în momentul în care ai un astfel de incident, accident, tragedie, cum vrem noi să o numim, iar tu, ca stat, nu faci absolut nimic pentru a identifica problemele și a produce schimbarea, eu nu pot să o numesc decât ticăloșie”, a spus Eugen Iancu.
„De atunci nu am mai avut un eveniment de amploarea Colectiv, dar am avut o mulțime de evenimente similare, care au ucis câte unul, câte doi sau câte 10 oameni. Să ne amintim de spitalele Balș, Piatra Neamț și Constanța, care au ars și despre care nu se mai vorbește nimic. Habar nu avem dacă se face justiție în cazul lor, totul este mușamalizat, totul este închis și asta nu pot să o numesc decât ticăloșie”, adaugă Eugen Iancu.
Bărbatul este supărat și pe faptul că despre Colectiv se mai vorbește foarte puțin, iar parcă subiectul se vrea a fi îngropat: „Suntem o țară coruptă, unde oamenilor din instituții le este frică să spună ceva, pentru că dacă spun ceva, riscă să zboare. Mulți dintre noi știam aceste lucruri, dar am tăcut. Colectivul a dat o speranță că aceste lucruri vor înceta. Dar poți renunța la a primi o mică atenție? A câștiga niște bani la negru? Nu poți schimba România în condițiile acestea. Și noi, cei care am crezut, ne-am dat seama că nu se va întâmpla nimic. Degeaba dăm vina pe ministru, ministrul vine și pleacă din minister. Dacă cei din subordinea lui, eternii directori puși acolo de sistem, nu vor să se întâmple ceva, nu se schimbă nimic.”
Incendiul din Colectiv s-a produs în seara zilei de 30 octombrie 2015, în jurul orei 22:30, în incinta clubului amenajat într-o fostă hală a fabricii Pionierul, în sectorul 4 din București.
Incendiul s-a soldat cu 64 de morți (o parte au decedat în noaptea incendiului, o parte în spitale, în săptămânile care au urmat) și în jur de 150 de răniți, majoritatea mutilați pe viață.
În vara anului 2017, la aproape 2 ani de la incendiu, unul dintre supraviețuitori s-a sinucis.
România este țara europeană cu cele mai multe cazuri de pacienți cu arsuri critice (mari arși), dar este incapabilă să îi trateze. 10.000 de pacienți se prezintă anual la camerele de gardă ale spitalelor din România pentru leziuni de arsură, iar circa 4.000 de cazuri necesită internare pentru supraveghere și tratament de specialitate, se arată în raportul oficial al Ministerului Sănătății, elaborat în anul 2021, informează hotnews.ro
România nu avea, în 2015, la momentul producerii incendiului din Colectiv, niciun centru medical specializat în tratarea pacienților cu arsuri severe („mari arși”) și niciun centru de recuperare medicală a pacienților care au suferit arsuri severe și care au nevoie de luni întregi de îngrijiri medicale ulterioare.
Nu are nici astăzi, la 7 ani de la tragedia soldată cu 65 de morți și 150 de răniți, cu toate că autoritățile promit construirea a 4 astfel de centre încă din anul 2014.
În acest moment, în țara noastră există doar unități funcționale pentru tratarea pacienților arși, care pot trata cazuri doar până la un anumit grad de complexitate.
Transferul în străinătate al cazurilor grave ține în continuare de noroc sau de presiunile care se fac – de către presă sau de către supraviețuitorii incendiului de acum 7 ani – cu toate că un Mecanism de transfer cu criterii clare a fost aprobat acum 2 ani prin Ordin al ministrului Sănătății.
În plus, infecțiile nosocomiale rămân în continuare o bombă cu ceas – sunt subraportate în majoritatea spitalelor din țară.
Foto: Facebook
