Calitatea locuințelor poate fi măsurată în multe feluri. Una este supra-aglomerarea. În UE, în 2020, 17,8% din populație locuia într-o astfel de locuință, o pondere care a scăzut de la 19,1% în 2010.
În 2020, cele mai mari rate de supraaglomerare au fost observate în România (45,1%), Letonia (42,5%) și Bulgaria (39,5%), iar cele mai scăzute în Cipru (2,5%) și Malta (4,2%), arată datele oficiale, citate de hotnews.ro
Opusul unei locuințe supraaglomerate este o casă sub-ocupată, ceea ce înseamnă că este prea mare pentru nevoile celor care locuiesc în ea.
Motivul subocupării este că odată cu trecerea timpului copiii cresc și pleacă la studii ori se căsătoresc, lăsându-i pe părinți singuri.
În UE, în 2020, aproape o treime din populație (32,5%) locuia într-o locuință subocupată, o pondere care este aproape la fel din 2010.
În 2020, cele mai mari cote de locuințe subocupate au fost înregistrate în Malta (72,5%), Cipru (71,4%) și Irlanda (63,3%), iar cele mai scăzute în România (7,1%), Letonia (10,3%) și Grecia ( 11,0%).
Pe de altă parte, în 2020, în UE, 8,2% din populație nu avea capacitatea de a menține o temperatură adecvată în casă.
Cele mai mari probleme cu încălzirea locuinței le au Bulgaria (27,5%), Lituania (23,1%), Cipru (20,9%) și Portugalia (17,5%), iar cele mai mici sunt în Austria (1,5%), Finlanda (1,8%) și Cehia (2,2%).
Trebuie notat că, în medie, în UE, 1,5% din populație nu avea toaletă, duș sau cadă. Acest lucru e cel mai frecvent în România (21,2% din populație), urmată de Bulgaria și Letonia (ambele 7,0%), precum și de Lituania (6,4%).
Banca Mondială a propus de mai mulți ani să se facă un Fond Național de Locuire, scrie hotnews.ro
„O soluţie posibilă la blocajele din România de producere şi menţinere a unui stoc adecvat de locuinţear putea fi înfiinţarea unui Fond naţional de Locuire (FNL) dedicat. Fondul ar fi o sursă centralizată de sprijin guvernamental pentru dezvoltarea pieţei de locuinţe accesibile ca preţ prin sprijin financiar direcţionat. Fondul ar consta din mai multe componente specifice de finanţare accesibile atât pentru sectorul privat cât şi pentru cel public. Obiectivul general al Fondului constă în creşterea disponibilităţii locuinţelor de bună calitate, eficiente energetic şi accesibile ca preţ. Acestea ar putea include locuinţe de închiriat sau achiziţia de locuinţe la un preţ accesibil sau îmbunătăţirea clădirilor sau cartierelor rezidenţiale”.
Mai adăugați faptul că suntem una dintre ţările cu cea mai mare viteză de scădere a populației din lume și veți înțelege de ce politicile publice în domeniul calității vieții ar trebui să fie prioritare.
Amploarea fenomenului migraţiei din ultimul deceniu a generat, în domeniul locuirii un dezechilibru al cererii şi ofertei, suprapopularea unor centre urbane și o incidență ridicată a locuinţelor neocupate în alte localități.
Fondul imobiliar se deteriorează rapid din cauza întreținerii necorespunzătoare și a gestionării inadecvate a blocurilor vechi, se arată într-un raport al MDRAP.
Mai mult de o treime dintre românii vârstnici și dintre cei cu venituri mici se simt nesiguri în cartier, se arată într-un raport de cercetare privind calitatea locuirii din România.
Traficul este cea mai importantă problemă privind mediul din vecinătatea locuinței, acesta constituind o problemă pentru doi din 5 români, mai arată documentul. România are un model de locuire caracterizat de schimbări reduse pe parcursul vieții.
Când s-a construit cel mai mult în România?
În anul 1990, 85% din stocul de locuințe din România era construit după anul 1945, reprezentând în prezent o provocare din punct de vedere al întreținerii acestui fond consistent de clădiri aflate în proces de învechire.
Cele mai multe clădiri rezidențiale aflate în prezent în uz în România au fost construite în a doua jumătate a secolului XX. Perioada socialistă (1961-1980) a fost cea mai semnificativă pentru construcția de locuințe.
Fondul de locuințe din orașe e caracterizat prin predominanța locuințelor construite între anii 1971 și 1990. Ponderea locuințelor construite după anul 1990 este de aproximativ 5% pentru cvintila cu cele mai reduse venituri (ce poate fi explicată de construcția noilor locuințe sociale) și 1-3% pentru toate celelalte cvintile de venituri.
Pe scurt, în baza informațiilor, 90% din clădirile rezidențiale sunt vechi și au nevoie de modernizări sau reabilitări.
Fondul de locuințe din mediul rural este mai vechi decât cel urban, cele mai multe locuințe fiind construite între anii 1946 și 1970, în toate cvintilele de venituri. Totuși, pare să existe un procent mult mai mare de gospodării din zonele rurale care ocupă locuințe mai noi, în toate cvintilele de venituri.
Locuințele vechi din mediul rural sunt în cele mai multe cazuri și insalubre, fără acces la utilități și folosesc mijloace de încălzire improvizate care pun în pericol viața locatarilor. Vechimea fondului de locuințe din mediul rural sugerează necesitatea modernizării și realizării de construcții noi.
Peste 35% dintre cele 8,8 milioane de locuinţe ale țării au nevoie de reparații urgente. Aceste unități, dintre care multe sunt blocuri de locuințe din perioada socialistă, fac ca multe orașe din România să pară neîngrijite. Este vorba de peste 10.000 de blocuri construite înainte de 1980 cu nevoi de reparații legate de structură, acoperiș și încălzire.
