Un euro era cotat miercuri de BNR la 4,94 lei, în timp ce dolarul SUA era 4,97 lei iar francul elvețian s-a întărit în 24 de ore de la 5,2 lei la 5,16 lei, potrivit datelor afișate miercuri la prânz de banca centrală.
Aceste parități vin la câteva ore după ce Putin a anunțat mobilizarea parțială în Rusia, prima de după cel de-al doilea război mondial.
Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată, ceea ce permite Băncii Naționale să intervină în piața valutară pentru a „corecta” volatilități excesive ale monedei naționale. Intervențiile BNR sunt un subiect tabu, niciun oficial din Banca Centrală nu vorbește despre amploarea sau frecvența acestor intervenții, scrie hotnews.ro
Potrivit sursei citate, un leu puternic îi ajută, în primul rând, pe importatori, care plătesc mai ușor importurile. Și cum ar fi neobișnuit ca ieftinirea importurilor să se vadă și la prețul la raft, există suficiente motive să credem că importatorii și retailerii vor păstra prețurile și îți vor mări marjele. Tradus pe înțelesul tuturor, bugetul de stat este cel care are de câștigat, întrucât acolo se duc impozitele și taxele plătite de comercianții care își văd profiturile crescând.
Dimpotrivă, un leu depreciat ar scumpi importurile și s-ar transfera imediat în prețuri (în sensul creșterii lor), ceea ce l-ar încurca teribil pe Isărescu în lupta contra inflației. Mai mult, deși un leu slab i-ar ajuta pe exportatori, dar ar fi un fals câștig de competitivitate, nu unul real, datorat inovării sau extinderii pe noi piețe.
Iar un alt motiv pentru care BNR preferă un curs stabil și nu lasă leul să se deprecieze brusc ține de credibilitatea Băncii Centrale. După ce o serie de economiști au reproșat BNR că s-a comportat ca un miop, vorbind despre inflația tranzitorie (care numai tranzitorie n-a fost), a pierde din mână ți cursul înseamnă a renunța la ultima ancoră de credibilitate. Ori, când vine vorba despre o bancă centrală, credibilitatea este cel din urmă lucru pe care ți l-ai dori să-l pierzi.
