În editorialele mele din ultimii zece ani, apărute zi de zi în Ediţie Specială şi Jurnnalul Olteniei, am scris, sub titlul „Raită prin viaţă, despre noi”, despre Condiţia umană, Ţiganiada, Deontologia jurnalistului, Conştiinţa în secolul XXI, Timpuri mari, oameni mici, Somn şi vise, Amintiri din copilărie despre viitor, Ţiganiada continuă, Poveste cu ţărani, Fanatismul politic, Cinismul politic, Dreapta care nu există, Ana, Luca, Teo, Dej, Vorbe de trecut criza – munca şi nemunca, Ştefan cel Mare şi comunismul, Teatralgii şi măscărici, Fericirea şi nefericirea poporului, Dacă dragoste nu e… , „Mâncare” şi democraţie, Neruşinare – ccr s-a înscris în psd, Dar ce e democraţia?, Democraţie şi Ku-Klux-Klan, Dictatura în democraţie, Dictatura prostiei cinice, Vremea capitalismului de cumetrie, De ce vorbeşte Preşedintele, Despre patimi, Despre popor şi populaţii, Despre ţărani, E lată rău tovarăşi, Despre Justiţie în secolul XXI, Despre Lege şi fără de lege, Despre războiul lumilor şi războiul religios, Câteva himere: dictatura proletariatului – ideea comunistă şi dictatura proletariatului – ideea religioasă, Despre democraţia teoretică şi practică, Despre prieteni, javre şi lichele, Despre cultura proştilor şi prostia culţilor, Ţiganiada războaielor fără sfârșit, Degeaba, Autodistrugerea, Ca o pânză de păianjen, politica, N-avem încredere în justiţie, n-avem…, Ce să vorbeşti şi ce să taci, Câţăiala zilei, Politica în vreme de ciuma coronavirus, Despre firesc şi nefiresc, Despre involuţie în evoluţionism, Despre lumea ca lume, Despre mintea din urmă, Peripateticii, Despre viaţă, Despre moarte, Despre muncă…, Despre prostie şi prostire, Despre curvărăseală, conştiinţă şi cunoaştere, Despre guvid, Despre gherila politică, Despre dialogul surzilor, Despre săracia lucie la români, La piovra – efectele covid asupra românilor, Despre cultura agriculturii, Despre noduri în papură și vidanjarea politicii, Despre existenţă ca orgoliu şi chibzuinţă, Din nou despre prostie, Despre existenţa mioritică şi prostia omenească, Dar ce e politica, domne?, Despre teorii, alte teorii şi prostia în mileniul III, Despre (in)formarea poporului român în vremuri grele, Despre maladia Carre sau jigodia, Despre prostie, prostire şi revoluţii nesănătoase, Despre politica de stânga şi alte politici, Despre puterile statului, Scene din viaţa publică, Despre teatralgii şi măscărici în democraţie, Despre cinismul de partid(e) şi „dictatura medicală”, Despre Iliescu, Crin, Victor şi Istorie, Utopii despre viaţă şi moarte, Despre doctrine şi popor, etc, şamd,… aş scrie editorialele numai din titlurile de până acum, pentru o lună, poate şi mai mult.
Dar nu se cade, nu se poa` aşa ceva, că ne facem de râs firma, meseria… şi, din moment ce unii cititori îmi zic, atunci când nu am timp şi ratez o apariţie, ce faceţi domne, de ce nu mai scrieţi?…, şi, din moment ce alţii mă ceartă, alţii mă-njură, nu pot pentru ca să nu fim, vorba unui amic jurnalist „pe baricade”.
Acum suntem în momentul „A fi sau a nu fi în viaţă pe Planeta Pământ! Căci „Gâlceava Înţeleptului cu Lumea” s-a transformat în „Ceartă”/Război al nebunilor cu Lumea, fiind aproape de dispariţie Omenirea. Cuvântul „ceartă” mi-a adus aminte de romanul „Cearta” al profului meu de la filologie, criticul şi istoricul de mare valoare al literaturii române, care m-a acceptat în preajma-i, deşi nu eram decât un „studinte” al dânsului, romanul Cearta fiind un roman-analiză a societăţii acelei vremi, inclusiv a mediului universitar şi politic. Voi încerca, în cheie jurnalistică, să aplic „Cearta” societăţii vremurilor teribile de azi.
Altfel, la ce e bun jurnalismul? Că nu e normal să cădem, ca jurnalişti, în mioriticul istoric „DEGEABA” (Degeaba, spectacol extraordinar al extraordinarului actor şi artist Tudor Gheorghe. Cu domnia sa făcând eu ceva paşi prin „revoluţia” din `89, iar cu tatăl domniei sale, domnul Ilie Tudor, făcând eu, în alte vremi, ceva paşi întru „descâlcirea” vremurilor de dinainte de revoluţie.
Aşadar: Teribile timpuri trăim! Ca analist de-o viaţă al Vieţii pe Pământ, ajunsei să zic, azi 24.08.2022, adică la câteva ore distanţă după ce am făcut fix 71 de ani, cum ziseră Eugen Barbu – m-ai învins Rodioane (era vorba despre fotbal), şi Emil Constantinescu, preşedintele geolog care ne mănâncă pib-ul prin Academia Levantului (sinecură), ne-aţi pus cu botul pe labe, ne-aţi distrus, ca popor şi ţară, ne-aţi minţit, amăgit, furat, sărăcit, vândut, înfometat, îngenunchiat, batjocorit, omorât, ca să vă fie vouă bine. Şi vă e bine – vezi salarii/pensii de te cruceşti…! Opriţi-vă, că v-aţi făcut plinul, preaplinul… ajunge! De ce continuaţi distrugerea? Din prostie? Din nebunie? Eu nu mai ştiu cale umană de a vă face să înţelegeţi că mai mult de atât nu se mai poate suporta.
Nu mă pricep la fb sau comunicaţii online. Poate m-ajută cineva să ajungă la Domnul Preşedinte şi Domnul Prim Ministru acest ţipăt de durere, nu al meu, ci al „marelui mut, poporul român”. Fiind o viaţă profesor, conducător de instituţii esenţiale ale statului, scriitor şi jurnalist, vă ştiu pe toţi, vă cunosc pe toţi, de la ceauşescu la iohannis – pe ăsta nu l-am cunoscut personal, ştiu cât vă duce mintea, ce aveţi în ea, ce hoţii şi prostii aţi făcut în atâţia ani… şi nu vă opriţi! Opriţi-vă, bolnavilor de „carre” (jigodia)! Ce să vorbeşti şi ce să taci, când nimeni n-a vede, n-ascultă, n-aude? Trăim o vreme de murit! Aşa că, Eu, de azi, „manifest pentru sănătatea poporului român”. C-ajunge!
Enter
Scrie pentru
