Material informativ realizat de Dr. Alina Boantă, medic specialist în diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, de la Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu.
Semnele și simptomele care pot fi prezente atunci când se poate instala diabetul zaharat sunt:
- consumul exagerat de lichide
- polidipsia, setea intensă
- urinările frecvente
- poliuria+nicturia-urinări în timpul nopții
- scăderea ponderală fără a ține o dietă
- aceasta este un semn de insulinopenie – de deficit al secreției de insulină
Alături de aceste simptome primordial, pot să apară și altele: uscăciune a mucoaselor, tegumentelor, polifagia – ingerarea exagerată de alimente, tulburări de vedere, și alte semne ale complicațiilor acute sau cronice: disurie, dureri precordiale, ulcerații, leziuni, parestezii etc.
Orice pacient care observă că are un consum exagerat de lichide, urinări frecvente asociate sau nu cu o scădere în greutate trebuie obligatoriu să își determine o glicemie din sânge venos și să-și efectueze Hemoglobina glicozilată. De asemenea, chiar și în lipsa simptomelor, pacienții cu risc pentru diabet ar trebui să își facă aceste determinări anual. Vorbim aici despre pacenții cardiaci, supraponderali sau obezi, cu istoric familial de Diabet (părinții, frații), cu valori crescute ale lipidelor, pacienții care au pancreatită, pacienții care urmează tratament cu corticoizi, pacienții care au urmat tratament cu interferon, pacienții endocrinopați, femeile cu istoric de diabet gestațional sau obstetrical-cu feți macrosomi: 4 kg la naștere.
Așadar, este foarte important să luăm în serios simptomele care pot duce la debutul unui Diabet zaharat, să îl diagnosticăm la timp și să îl gestionăm din timp în ceea ce privește regimul alimentar și conduita terapeutică pentru a preveni apariția complicațiilor acute sau cronice, iar atunci când Diabetul este diagnosticat deja în stadiul de complicații, este foarte important să obținem control glicemic alături de controlul valorilor tensionale, valorilor lipidelor, acidului uric etc pentru a preveni progresia complicațiilor care pot evolua până la stadiul final cu amputații, cecitate (orbire), boală cronică de rinichi cu tratament substitutiv prin dializă, scăzând astfel calitatea vieții, autonomia (independența) și speranța de viață a pacientului.
