„Nebunia omenească” de început de secol XXI continuă, ba s-a extins pe aproape întreaga Planetă numită, încă, Pământ, iar eu privesc în tăcere la ea, dar nu mă pot opri definitiv să nu mai scriu, cum am zis, când văd atâtea pe televizii, c-ar însemna să nu mai fiu în rândul Lumii. Ce-i mână pe ei toţi în luptă, acuma ştim: ADN-ul ISTORIC, că-n toată Istoria Omenirii au fost „războaie” între populaţii în raport de evoluţia „Regnurilor” – vegetal, animal, uman, din care se trag (vezi Teoria evoluţionistă a lui Darwin, că ălelalte – cosmică ori biblică nu ţin). Cum s-a dat jos din copac „omul”, cu ADN-ul animalic în sine, şi-a continuat „lupta pentru existenţă” transformând-o în „ideologie”, şi gata „războaiele” până-n ziua de azi, după acelaşi tipic ancestral: informarea/dezinformarea, înarmarea/dezarmarea, moartea/viaţa pentru bogăţie/sărăcie, de unde şi nepăsarea identitară a tuturor în toate „iepocile” antichităţii, începând cu „comuna primitivă”, sclavagism, feudalism, burghezie (să te ferească Dumnezeu de burghezia comunistă!), capitalism/comunism/socialism – utopii premoderne, şi terminând cu „epoca modernă”, în care „metodele” de eliminare modernă a „umanismului” din „om”, apoi a „omului”, sunt pe culmea rafinamentului şi ideologiei la „elite”, şi-n epoca primitivă la „mase”, adică populaţii şi popoare. Ce să vorbeşti şi ce să taci când 95% din populaţia globului a rămas, ocupat fiind de lupta existenţială, în „epoca de piatră” a gândirii, adică a culturii umaniste! Şi cum Istoria, ca şi Credinţa, sunt doar niște Convenţii, iar Istoria, ca şi Credinţa, sunt scrise doar de „învingători”, minima cultură de care-au beneficiat cei 95% din oamenii planetei a fost aceea de dezumanizare atâta câtă trebuie involuţiei, singura „metodă” la care s-a recurs pentru scopurile adeneice ancestral de care vorbeam, stăpânirea, dominarea morală, economic. Ştiu însă că „Adevărul” despre ce ni se-ntâmplă acum îl găsim doar în CULTURĂ, care e eternă. Iată ce spun Oameni de cultură ruşi (şi sunt mulţi ca ei) despre „poporul rus”, apărat cu sârg de „neşte dobitoci”, vorba prof. meu Al. Piru (discipol Călinescian):
Mihail Saltîkov-Șcedrin – „Dacă aș adormi, trezindu-mă după o sută de ani, și m-ar întreba cineva ce se întâmplă în Rusia, aș răspunde fără să clipesc: beție și jafuri”; Aleksei Tolstoi – „Moscovia – Taiga ruso-mongolă, sălbatică, întinsoare a jafului”; F. M. Dostoievski – „Nație ce cutreieră prin Europa și caută ce să mai distrugă, să facă praf, pur și simplu, totul. Din batjocură”; Mihail Bulgakov – „Nu suntem un popor, ci vite, șobolani, hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași”; Maxim Gorki – „Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”; Ivan S. Turgheniev – „Rusul este cel mai mare și mai obraznic mincinos din întreaga lume”; Ivan C. Șmeliov (gânditor ortodox) – „Un popor care urăște libertatea, adoră sclavia, iubește lanțurile la mâini și la picioare, întinat trupește și moralicește… pregătit în orice moment să murdărească totul și peste tot”; Aleksandr Pușkin – „Neam indiferent față de cea mai mică îndatorire a sa, la cea mai măruntă dreptate, la cel mai neînsemnat adevăr, popor care nu recunoaște demnitatea omului, nu recunoaște, în general, nici libertatea omenească, nici gândirea liberă… Vai, cât de scorțoasă este limba rusă!”; Vasili Rozanov – „Nu suntem o națiune, ci un iad nebun”; Alexandr Blok – „Sufletul rus chinuit n-are putere să respire și nu trebuie să zboare”.
Cum spuneam în editorialul de mai deunăzi, Putin, despotul clasic, dar paranoic (niciun despot ori dictator – poate Hitler -, n-a distrus popoare ca să stăpânescă ţări/suprafeţe, dimpotrivă), e pe val în „mulţimea/masele euroasiatice preistorice, şi sub val în alte mulţimi/mase, cele occidentale. De fapt de aici pleacă totul (adică nebunia planetară), încă din Antichitate, de la cele două „doctrine” total diferite ale popoarelor, ambele fiind Himere, nerealiste, doctrinele fiind calea către „libertate şi democraţie” – libertatea şi democraţia nefiind, teoretic, niciodată egale cu democraţia şi libertatea „de pe teren”. Încă de la antici „teoretizam”, dar în viaţa reală, era invers, „o ciocnire a civilizaţiilor”. Teoria despre Libertate şi democraţie, de sorginte în lumea occidentală, a lui Marx și Engels, pusă în practică de Lenin (dac-aţi şti marea minciună leninistă cu ţarul Nicolae, „confiscată” de Putin) a adus pe lume Comunismul şi „liderii totalitari” care voiau/vor impunerea „egalităţii în drepturi” pentru toţi, dar nu se poate, cum nu se poate nici ca, scuze, „capitaliştii să sugă sângele poporului”, adică întoarcerea la „ţarism”, după modelul „Căderii Bastiliei”, altă enormă minciună a Istoriei. Şi de aici formarea „blocurilor” umane, comunism şi capitalism. Dacă facem un calcul din memorie aflăm că euro-asiaticii, ca populaţii, suprafeţe şi economii, depăşesc cu mult „hulitul occident”, adică Europa+America, pe plus la „ideologie” de secol XXI, adică de democraţie şi libertate umană, „cuiul” din „ideologia preistorică” a „euro-asiei”, la fel de preistorice, care-a renunţat la „cuceriri de alte lumi” din Univers – Luna, Marte,…, pentru nişte cuceriri criminale de „petice” de lumi locale vecine locuite de oameni care nu vor să se numească „ruşi”, „federali ruşi”, cu niciun chip. Mi-aduc aminte de o lozincă auzită obsesiv în copilărie: „Stalin şi poporul rus/ libertate ne-au adus”! Ce libertate ne-au adus nu ştiu nici acum, dar ştiu, şi ştiţi şi voi, că ne-au luat şi pielea de pe noi, ca daune de război, din `45 până-n `60 şi, adică vreo douăzeci de ani, plus Basarabia, plus Tezaurul, plus…, de-am ajuns, vorba lui Iorga (știţi care Iorga), singura Ţară de pe Planeta Pământ care se învecinează doar cu Ţări Româneşti la Nord, Sud, Est, Vest, mai puţin Marea Neagră (singurul nostru prieten), pe care-o luară zilele astea, cum ştiţi.
… de-o vreme cred că nici nu mai exist că exist numai în mintea mea sunt Înger decăzut, naiv şi trist abandonat de Univers pe-o Stea ce să vorbesc şi ce să tac ce moarte, e-atâta nebunie pe Pământ că nu mai ştiu eu cel ştiind de toate dacă distanţa dintre rău şi bine sunt… (din cartea În numele meu);
Evoluăm involuând tovarăşi. Cel mai mare rău pe care mi-l face Omenirea, azi, mie, e că nu mă lasă-n pace să-mi scriu cărțile pe care le am în suflet şi minte. Nu mai vorbesc despre iubirile pierdute ca să nu le pierd pe veci. Ne-am hainit că n-avem niciun Dumnezeu, noi, credincioşii de ocazie… – „ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „război şi pace”, toate ca o tăcere dintre cuvinte nerostite. „Iubiţi-vă pe tunuri”, zice, profetic, Adrian Păunescu, prietenul meu de-o viaţă şi de-o moarte. Misiune imposibilă, zic eu. Nu mă înspăimânt de moarte că n-o cunosc, încă… de veşnicia ei, nici atât. Fui, fuşi, furăm… la război, ca la război…
Nu-mi place să scriu despre război, și nici despre pace, ci doar despre oameni… care nu prea mai sunt… transfer de regnuri, de… De aia dintre oameni şi neoameni aleg iarba (alt regn), care, cosită, emană un miros Dumnezeiesc. Imaginaţi-vă mirosul unui om sau neom „cosit” de doamna moarte. Avem un ritm interior vivace prin care stările, meta-stările, trăirile și meta-trăirile se transfigurează în verb, devin ireversibil idee, poeme într-un cuvânt care se cheamă „moarte”: eu… fui… (cu)vântul… umbra… visul… veşnicia… femeia… roua… pasărea… abisul…
