Ultima săptămână dinaintea Paştelui este una extrem de importantă pentru credincioşi, având menirea de a-i pregăti pe aceştia pentru Învierea Domnului, sufletesc şi trupesc. Este cunoscută şi sub numele de Săptămâna Patimilor, dar şi ca Săptămâna Deniilor, în toate zilele din această perioadă fiind programate slujbe speciale în biserici.
Încheie cel mai lung şi aspru post din an şi aminteşte de patimile lui Iisus Hristos din aceste zile. Este o perioadă plină de semnificaţii şi superstiţii, aşa că e important să vedem ce fel de tradiţii pentru Săptămâna Mare au de respectat credincioşii.
Luni, în prima zi din Săptămâna Patimilor, în timpul Deniei se citeşte istoria lui Iosif cel preafrumos, fiul patriarhului Iacob şi se face pomenirea smochinului neroditor, copacul blestemat de Iisus înaintea intrării în Ierusalim.
Marţi
În această zi credincioşii se pregătesc pentru intrarea în cămara Mântuitorului, iar la Denie se citeşte pilda celor 10 fecioare, 5 înţelepte şi 5 neînţelepte, care se pregătesc pentru nuntă. În Noul Testament întâlnirea cu Hristos este asemănată cu o nuntă. Hristos se numeşte mire, Biserica este mireasa, iar Apostolii sunt prietenii mirelui. Pilda spune că 5 dintre fecioare au avut candelă fără ulei, iar celelalte 5, candelă şi ulei. Candela fără ulei este reprezentarea simbolică a realizării de sine fără interes faţă de ceilalţi, în timp ce candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie.
De asemenea, se citeşte şi predica de pe Muntele Măslinilor, când Iisus a anticipat distrugerea marelui Templu şi propriile patimi, cu 3 zile înainte să fie judecat.
La Denia de miercuri se vorbeşte despre Iuda, apostolul care l-a trădat pe Iisus pentru 30 de arginţi şi despre Maria, femeia desfrânată care-i spală picioarele lui Iisus cu lacrimile ei şi îl unge cu mir. Vânzarea făcută de Iuda a făcut ca mai târziu Biserica să rânduiască ziua de miercuri ca zi de post, la fel ca ziua de vineri, cea în care a fost Iisus răstignit, acestea fiind cele 2 zile ale săptămânii în care creştinii trebuie să postească pe parcursul întregului an.
În seara de joi din Săptămâna Patimilor este Denia celor 12 Evanghelii. Acum sunt amintite 4 dintre momentele grele ale acestei săptămâni: spălarea picioarelor apostolilor de către Iisus, Cina cea de Taină în care Iisus i-a adunat pe apostoli şi la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei, rugăciunea din grădina Ghetsimani, precum şi prinderea lui Iisus de către cei care voiau să-l ucidă.
Vinerea Mare este catalogată drept cea mai tristă dintre zilele pătimirii lui Iisus, de aici şi numele de Vinerea Neagră. Este ziua în care a fost batjocorit, schingiuit, răstignit, a murit şi a fost îngropat, totul pentru răscumpărarea păcatelor omenirii. Este o zi aliturgică, în care nu se ţine niciuna dintre cele 3 Sfinte Liturghii. Se scoate în schimb Sfântul Epitaf din altar şi se aşează pe masă, în mijlocul bisericii, aceasta reprezentând coborârea de pe cruce a lui Iisus şi pregătirea lui pentru înmormântare. Seara se oficiează Denia Prohodului, cortegiul condus de preoţi ocolind biserica de 3 ori şi trecând apoi pe sub Sfântul Epitaf. Tot acum se aprind luminile care anunţă apropierea Învierii, sunt sfinţite pasca, ouăle roşii şi celelalte alimente, iar credincioşii iau Lumină din Lumină.
Sâmbăta Mare este zi de adâncă tăcere, acum Hristos coboară în adâncul iadului ale cărui porţi le va sfărâma şi îi va scoate la lumină pe cei care de la începutul lumii au murit în nădejdea vieţii veşnice şi a învierii.
Tradiţii şi superstiţii
În Lunea din Săptămâna Mare se scoate totul din casă la aerisit, se repară şi se văruiesc casele, iar mobilierul se spală şi repară. Curţile se mătură, se scot gunoaiele, gardurile se repară, şanţurile se curăţă de nămol şi se face curat la animale. Totul trebuie să strălucească de curăţenie.
Muncile la câmp sunt permise doar pâna miercuri, inclusiv. De joi, bărbaţii le vor ajuta pe femei la treburile din gospodărie.
Marți, ziua a doua a Sfintei Săptămâni, denumită și Marțea Seacă este dedicată predicii de pe Muntele Măslinilor, când Iisus a anticipat distrugerea marelui Templu, dar și propriile patimi, cu doar trei zile înainte de a fi judecat. Credincioșii sunt îndemnați la priveghere, să fie, cu alte cuvinte, pregătiți, în orice clipă să-l întâmpine pe Iisus.
În Marțea Seacă, există superstiția conform căreia țăranii trebuie să se spele ritualic pentru a seca bolile. Centrându-se pe termenul generic al săptămânii (a seca, secare, secat), ziua este caracterizată de practici magice ambivalente, ce utilizează atât magia negativă (interdicții pentru a nu stârni golul, secul, nenorocul), cât și pe cea pozitivă (scăldatul ritualic, pentru a seca bolile).
În ziua de miercuri a Săptămânii Mare, denia îl pomenește pe Iuda, apostolul devenit vânzător, care se gândește să-l trădeze pe Învățător, dar și pe Maria, femeia desfrânată devenită mărturisitoare, care-i spală picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de căință și îl unge cu mir.
În anumite zone, există obiceiul ca miercuri seara, când soarele asfințește, copiii să meargă cu colindul, la sfârșit primind ouă pentru a le vopsi.
Joia Mare
Este ziua când a avut loc Cina Cea de taină, rugăciunea lui Isus Christos în Grădina Ghetsemani, trădarea lui Iuda şi prinderea lui Isus. Acum, oamenii se spovedesc şi se împărtăşesc.
Până la Joia Mare, femeile se străduiau să termine torsul de frica Joimăriţei, o femeie fioroasă care pedepsea lenea fetelor de măritat şi a nevestelor prin ardea degetelor şi a mâinilor, pârlirea părului sau incendia fuioarele de cânepă netoarse. Erau pedepsiţi şi flăcăii sau bărbaţii leneşi, care nu terminaseră de reparat gardurile sau grajdurile animalelor.
Tradiţia spune că, în noaptea şi în dimineaţa Joii Mari, se deschid mormintele şi sufletele celor morţi se întorc la casele lor şi trebuie să se aprindă focuri prin curţi sau în cimitire, pentru întâmpinarea lor.
În Joia Mare se vopsesc ouăle, despre care se spune că au puteri miraculoase, şi se prepară cele mai importante copturi pascale: pasca şi cozonacii cu mac şi nucă.
De jur împrejur, se aşează aluatul împletit, iar în mijloc se pune brânza de vacă amestecată cu zahăr, ouă, stafide şi mirodenii, peste se face o cruce tot din aluat împletit, se unge totul cu ou, se lasă la crescut şi se coace în cuptorul fierbinte.
În această zi, nu este bine să dormi la amiază pentru că somnul va atrage lenea pentru tot anul şi nu vei fi capabil să duci nici o treabă la bun sfârşit. Este data limită pentru slujbele speciale dedicate celor morţi, iar fiecare familie duce la biserică colaci, prescuri, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite de sufletul mortilor. La biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca, iar creştinii care s-au spovedit se împărtăşesc.
În Joia Mare, există superstiția conform căreia fetele obişnuiesc ca, în timpul slujbei, să facă pe o sfoară câte un nod, după fiecare evanghelie, apoi îşi pun sfoara sub pernă ca să-şi viseze alesul.
Vinerea Mare
Se mai numeşte şi Vinerea Patimilor, a Prohodului Domnului, este o zi a durerii, în care Isus a fost răstignit şi a murit pe cruce. Seara, se mergea la biserică, la slujba de pomenire a Patimilor Domnului.
Pentru Vinerea Mare sunt cele mai multe obiceiuri.
Se ţine post negru, nu se găteşte, nu se face foc, nu se fac copturi, nu se taie animale, nu se face nici o muncă în gospodărie. Credincioșii, care nu pot, totuși, posti negru, nu trebuie să mănânce urzici, iar în mâncare nu se pune oțet, deoarce lui Iisus i s-a dat să bea oțet după ce a fost biciuit.
Dimineață, înainte de răsărit, oamenii trebuiau să alerge desculţi prin rouă şi apoi să se scalde în ape curgătoare, pentru a fi sănătoşi tot anul.
Alte superstiții ar fi următoarele: dacă va ploua în Vinerea Mare, anul va fi unul mănos; dacă te scufunzi în apă rece de trei ori în Vinerea Mare, vei fi sănătos tot anul.
Sâmbăta Mare
Este cea la capătul căreia are loc Învierea.
Este ultima zi de post, se încheie şi pregătirile pentru Sărbătoarea Paştelui.
Se sacrifică mielul şi se pregătesc mâncărurile tradiţionale: borşul, drobul şi friptura de miel.
Se deretică prin casă şi se pregătesc hainele noi, care urmau sa fie îmbrăcate în zilele de Paşti.
Femeile trebuie să aibă o cămaşă nouă, cusută special pentru Paşti, iar bărbaţii – o pălărie nouă.
Sâmbăta seara, gospodinele pregătesc şi coşul care va fi dus la biserică, pentru sfinţire.
Se pun ouă roşii sau încondeiate, pască, cozonac şi un miel copt din aluat, slănină şi şuncă de porc special preparate, salată de sfeclă roşie cu hrean, usturoi, făină, zahar şi sare.
Alături, o ramură de busuioc şi o lumânare albă. Totul, acoperit cu cel mai frumos cusut ştergar.
Noaptea, în mod normal, se mergea la biserică pentru a lua Lumina.
Sursa: Agerpres
