Fostul premier Silvio Berlusconi va candida la preşedinţia Italiei. În ciuda problemelor de sănătate, a scandalurilor sexuale şi a vârstei înaintate (85 de ani), el vrea să îşi ţină promisiunea făcută mamei sale: că într-o bună zi va ajunge preşedinte, scrie digi24.ro care citează Reuters.
Parlamentul de la Roma va alege un nou şef al statului la începutul anului viitor, iar Berlusconi este primul care s-a înscris în cursă, deşi deocamdată nu există candidaturi oficiale.
„M-am întâlnit cu el de două ori în ultimele două săptămâni şi era foarte înflăcărat”, a declarat sub rezerva anonimatului un deputat din Forza Italia, partidul lui Berlusconi.
Miliardar şi mogul de presă, fostul premier cu cei mai mulţi ani în funcţie în Italia postbelică îşi face reclamă cu acelaşi entuziasm care l-a dus la trei victorii în alegerile parlamentare. El rămâne, totuşi, o personalitate foarte controversată.
I s-a interzis temporar accesul la funcţii publice după o condamnare pentru fraudă fiscală, în 2013. Este încă judecat pentru mituirea unor martori într-un dosar de prostituţie a unor minore, legat de petrecerile sale de acum peste un deceniu, cunoscute sub numele de Bunga Bunga.
Prin urmare, va fi greu, spun analiștii, pentru o astfel de personalitate să întrunească sprijinul necesar. Preşedintele are în politica Italiei rolul de a rezolva probleme şi de a debloca situaţii care privesc guvernul, aşa cum a trebuit să facă de multe ori actualul şef al statului, Sergio Mattarella. Consensul între toate partidele este foarte important; s-a reuşit întrunirea acestuia pentru coaliţia de unitate naţională a premierului Mario Draghi, creată în contextul luptei împotriva epidemiei de coronavirus.
Enrico Letta, liderul Partidului Democrat, de centru stânga, a exclus deja posibilitatea de a-l sprijini pe Berlusconi, afirmând că alegerea preşedintelui „trebuie să se bazeze pe o mare majoritate (…) altfel guvernul se va destrăma imediat”.
Însă, Silvio Berlusconi continuă însă campania neoficială, prezentându-se ca un bărbat de stat cu experienţă în politica europeană.
În Italia, preşedintele trebuie ales cu două treimi din voturile parlamentarilor, dar dacă după trei runde niciun candidat nu întruneşte acest barem, se cobară la 50% plus un vot. Berlusconi ar avea deci nevoie de încă 50 de voturi pe lângă cele ale blocului de centru-dreapta – dar nici măcar de acestea nu este sigur.
Unii analişti cred că obiectivul său este doar de a obţine puterea de a fi cel care desemnează câştigătorul. După cum apreciază Lorenzo De Sio, şeful centrului italian de studii electorale LUISS, Berlusconi „nu are putere de negociere dacă el însuşi nu e considerat plauzibil”.
