„… acei ce compun grosul de flibustieri politici sunt bugetofagii, cumularzii, gheşeftarii de toată mâna… aflaţi pretutindeni, în administraţie, în finanţe, în universităţi, pe jeţurile de miniştri, fizionomii nespecializate, protoplasma de postulanţi care tratează totul cu egală suficienţă, … înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea celor productive, iată răul organic, puterea productivă a naţiei nu poate să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de organizaţie şi de civilizaţie străine, introduse cu grămada în ţara noastră, … iar mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara asta, pentru mită, capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii…” – Mihai Eminescu.
Dacă ne luăm după DEX, coabitare înseamnă a trăi, a vieţui împreună (1. ca oameni), ori după HAMANGIU, (2. idei, ideologii) a coexista în ciuda unor deosebiri. Mult hulita coabitare Băsescu-Ponta e, dacă suntem un pic atenţi, urmarea unei alte coabitări, cea a PSD-PNL, rezultatul fiind teribilul copil din flori, USL-ul, cu rezultatele ştiute, atât la vot, cât şi în viaţa noastră politico-economică şi socială de fiecare zi. Dacă nu s-ar fi realizat coabitarea PSD-PNL, sigur nu am fi ajuns la cea dintre Băsescu-Ponta, mult mai puţin toxică decât prima, deşi era în perioada crizei 2010, şi, în niciun caz n-am fi ajuns la prezenta coabitare desfrânată în Coaliţia contra naturii PNL-USR-UDMR, care geme de „personalităţi” în stadiul de „analfabeti funcţional”, „pe jeţurile de miniştri, avem fizionomii nespecializate, protoplasma de postulanţi care tratează totul cu egală suficienţă…” – (M. Eminescu).
Nu ştiu multe naţii pe lume în care să se unească partide cu doctrine atât de opuse, cu un singur scop, să dea jos altă putere şi să se pună ei în loc, bineînţeles, cu ajutorul poporului neştiutor de doctrine şi de ce hram poartă ocupanţii listelor votate. E o mare mişelie politică să uneşti socialismul cu liberalismul şi conservatorismul, adică stânga cu dreapta, ca să iei puterea şi să faci ce vrei tu, şi să nu faci ce-ai promis şi ce trebuie, uitând de poporul care te-a pus acolo, sus, că nu te pricepi şi nu eşti în stare, făcând valabil cu asupra de măsură catrenul lui Păstorel: „Caligula Imperator/ A făcut din cal senator/ Petru Groza mai sinistru/ A făcut un bou ministru…”.
Conceptele de stânga şi dreapta îşi au originea în modalitatea prin care s-a adoptat o decizie majoră în cadrul Adunării Constituante a Franţei, în anul 1789. În ideea simplificării procedurii de numărare a voturilor, adepţii conservării prerogativelor regelui s-au aşezat în dreapta Preşedintelui Adunării, în timp ce adversarii lor s-au aşezat în stânga. De la început stânga a fost asociată ideii de transformare, modernizare, valorile ei fiind reforma, dreptatea socială, egalitatea, libertatea. Social-democraţia mai adăuga socialismului dorinţa de a se găsi modalităţi de a fi conciliate libertatea şi egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuţiei naţionale către toţi cetăţenii.
Ideile dreptei sunt de morală, de credinţă, de familie, iar liberalismul este de dreapta, centrat pe individ, pe libertatea individuală, iniţiative private, limitarea puterii statului, rolul mecanismelor de piaţă.
Ideile conservatorismului sunt acelea că omul este fundamental o fiinţă religioasă, şi religia este fundamentul societăţii civile, societatea este produsul natural, organic al evoluţiei istorice treptate; instituţiile existente întruchipează înţelepciunea generaţiilor trecute, comunitatea este mai presus de individ, drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor, răul este în om, nu în instituţii.
Prin simplă comparaţie, ce avem? Avem ghiveci teoretic şi „impotenţă politică”.
Oricât am căuta aplicarea în practică a ceea ce scrie în programele PNL, USR, sau UDMR, nu știu dacă găsim ceva din aceste principii, pe care poporul nu le ştie, că are altă treabă, să supraviețuiască, să existe, dar votează că trebuie, în necunoştinţă de cauză, minciuni. Așa că, hai să ne crucim un pic și să încercăm să vedem oarece legături doctrinare la cei trei mari ai politicii noastre de azi.
Unde vezi la USR/PSD dreptate socială, egalitate, libertate? Poate în salariile şi pensile nesimţite, care se dau alor lor, şi de care s-a uitat, sau în jumătatea de ţară care moare de foame, în timp ce numiţii la ASF şi în multe alte părţi, iluştri necunoscuţi, nulităţi profesionale, au salarii cu cifre pe care nu poţi să le pronunţi că te sufoci de uimire. De ce o fi nevoie de ei acolo, cu asemenea lefuri, nu ştiu, dar consider astea fraude masive din banii ţării, ai românului naiv.
Unde vezi la PNL ordine şi morală, indivizi care să-şi permită iniţiative, altele decât hoţiile? Nu mai vorbim de familie, că vedem clar că ei n-au mamă, n-au tată, ca şi USR, doar un lider premier, prea puţin charismatic, zic eu, ce se vrea şi mai sus.
Despre UDMR, numai de bine! Iar aur, ăla micu, şoşoaca-n pantaloni cu şliţul deschis, nu se pune, că nici el nu ştie ce vrea şi ce caută prin politică.
