„Românul, neamul nevoii” – M. Eminescu
Argetoianu, după un lung sejur în Apus, zicea: „La înapoierea mea din Italia am găsit la Bucureşti o atmosferă de casă de nebuni, în care se înjurau oamenii unii pe alţii, de dimineaţa până seara. Şi dacă ar fi fost numai atât! Dar pe lângă nebuni mai erau şi pungaşi!”.
La venirea mea ca preşedinte al Asociaţiei de proprietari nr. 15 1 Mai, în martie 2019, venire forţată de mine din motivele spuse în editorialul de miercuri, care numai astă „foncţie” nu visam, după o viaţă de funcţii în instituţii esenţiale (poştă-presă), nici în cele mai negre vise n-aş fi visat că am ajuns într-un spaţiu al hoţiei pe faţă, spaţiu dominat „cu mână de fier” de un şmecher de modă veche, „marele preşedinte Șeicaru”, analfabet funcţional care, şi dacă citea Legile în domeniu, nu înţelegea nimic, că nu-l duce mintea. A găsit însă, şmecherul, modalitatea de a transforma Asociaţia proprietarilor nr. 15 în Asociaţia şeicaru srl, atribuindu-şi, în sfidarea totală a legilor, funcţiile de preşedinte (pe viaţă), cum vă spuneam, de contabil, de administrator, şi de cenzor, toate prin o hotărâre a lui în numele unui comitet executiv inexistent, el fiind și preşedintele comitetului executiv fantomă (băăă, zicea câte unui proprietar – de obicei de vârsta şi pregătirea lui – vezi că te-am băgat în comitet, să vii să semnezi niște hârtii!). Poate vi se pare că fabulez, dar e strictul adevăr din actele din arhiva asociaţiei, parţial recuperată, deşi avem şi un process pe rol pentru recuperarea arhivei după doi ani de când nu mai e preşedinte.
Dar să revenim la ce-am promis miercuri, adică alte „şeicărisme penale” de-ţi stă mintea în loc.
Cu girul Comitetului executiv fantomă, format din el şi atât, şi cu girul altui personagiu de tristă amintire, fost director economic băgat în şomaj de propria instituţie şi pripăşit ca „cenzor” la Asociaţia şeicaru srl, ia banii încasaţi de la proprietari, un miliard, nu mai plăteşte furnizorul TERMO un an (suportând penalităţi colosale pe care le transferă la proprietarii de pe lista lui neagră), şi-i depune „cu dobândă mare pe vremea aia”, în două conturi la BCR şi CEC, bani care nu se mai găsesc nici azi, iar BCR şi CEC nu ne dau istoricul să vedem unde au ajuns. Există acte în care se ceartă cine să ia uriaşa dobândă, e de un haz nebun cum se târguiesc pe o ilegalitate crasă, cu consecinţe pentru locatari, care, urmare penalităţilor cu care s-au pomenit fără să ştie de ce şi cum, au suportat alte penalităţi uriaşe marca Șeicaru (10-14% pe când adunarea generală şi legea nu admit penalităţi mai mari de 0,2%), unii pierzându-şi chiar apartamentele scoase la licitaţii, la care era prezent Șeicaru în persoană. Nu fabulez, cum nu fabulez cu „preşedinţia pe viaţă” fără să fie reales, conform legii, de 20 de ani, am documentele la asociaţie. Nu vi se pare teribilă sfidarea proprietarilor acestui condominium de către o lichea postdecembristă?
Urmează „cazul Cristina”, care de ceva luni e pe biroul meu, şi-ncerc să desluşesc „întâmplarea” intenţionată a „şmecherului” care, cu juristul lui de serviciu, convoacă o adunare extraordinară la care vin el, juristul şi acoliţii lui, hotărând ca banii Cristinei, casiera dată afară c-aşa a vrut el, câştigaţi de casieră în instanţă, să-i plătească unii fraieri proprietari, nu toţi, vreo 32.000 lei doar, uitând să plătească şi dările la stat cuvenite, pe care acum Cristina ni le cere nouă (stopaj la sursă, nu?). Cine vrea să vadă documentele, e aşteptat la asociaţie. Alte „şeicărisme” penale de-ţi stă mintea-n loc, în editorialul de luni.
