Sărbătoare cu dată mobilă, joia din Săptămâna Patimilor este cunoscutã în popor sub numele de Joimari. Se crede că în noaptea de Joimari se deschid mormintele, cerul, ușile Raiului și Iadului, iar sufletele morților se întorc pe pământ, unde rămân printre cei vii până la Rusalii. Pentru sufletele venite din tărâmul celălalt, când încă este frig pe pământ, se aprind focuri simbolice în cimitire, pentru încălzirea lor.
Focul de Joimari se face cu boji uscați și lemne curate, rupte cu mâna (neatinse de fier).
Obiceiul se mai păstrează în comuna Argetoaia, în satul Salcia, unde, de cu seară, femeile își pregătesc lemnele de foc, colacii și ulcica cu tămâie si, până în ziuă, aprind focurile în curți. Apoi pleacă în cimitir unde aprind un foc la capătul mormântului și îi bocesc pe cei dispăruți.
La Ostroveni se împart colaci si colivă pentru pomenirea morților, iar seara, pe malul apei, se sapă gropițe care se umplu cu apă, pentru morți. Se aprind lumânări lipite în trochițe si li se dă drumul pe apă
.La Orodel se afuma casa cu cârpă aprinsă pentru alungarea spiritelor malefice ale Joimărițelor si se făceau focuri în cele patru colțuri ale curții.
La Boureni, focul se făcea cu lemn de alun, corn sau jugastru si se credea că, în noaptea de Joimari, se arată Sfintele, care altădată umblau pe pământ ajutându-i pe nevoiași.
În seara de Joimari copiii merg prin sat să adune ouă pentru roșit. Sună din clopotel și spun: „Dă-mi si mie două ouăSă rămâi și tu cu nouă.”
Tot în această seară se crede că vine și Joimărița (Joimărica), o bătrână urâtã cu dinții rânjiți care pedepsește copiii neascultători și femeile leneșe.Până nu demult, prin satele doljene, în seara de Joimari, tinerii până la 18 ani numiți „Câtii – mâtii” (după versurile pe care le recitau), mergeau în grup pe la casele gospodarilor, cu o găletușă cu jar, cu clopoțelul, pentru a aduna ouăle care se încondeiau în Vinerea Mare.
Text și foto: C.J.C.P.C.T. Dolj
