Palatul Culturii ,,Teodor Costescu” din Drobeta Turnu Severin a găzduit o expoziție inedită de icoane adunate din case străbune. Într-o perioadă în care suntem asaltați de felurite frici și anxietăți, icoana este sprijin, protecție, izvor de curaj și împuternicire duhovnicească. Atunci când ne aplecăm și coborâm cu genunchii îndoiți în fața icoanei, ne ridicăm către tălpile lui Dumnezeu, de unde primim liniște, certitudinea salvării din necaz sau suferință, răbdare și curaj.
Pornind de la acest considerent, de mai mulți ani, Dan Alexoae, colecționar din Drobeta Turnu-Severin, răscolește cufere, prin podurile colibelor țărănești, de unde aduce la lumină icoane vechi, pristolnice de lemn, piatră sau metal, troițe, candele și alte obiecte, ce constituiau micul altar sau paraclis, la care se închinau bătrânii noștri.
O mică parte din colecția lui Dan Alexoae a fost expusă în foaierul Teatrului din Severin. La eveniment au participat copii, care au adus flori pentru icoane, preoți, prieteni și mulți curioși.
,,Pe stradă, în piețe sau acasă, oamenii se mișcă, de la o vreme, în tăcere, cu fețele înfășurate cu măști și asaltați de tot felul de frici. Parcă, niciodată, nu a fost așa multă frică în comunitate: frică de viruși, frică de ATI și ventilatoare, frică de ziua de mâine, frică de accidente, frică de toxine alimentare, frică de oameni, frică de gura lumii, frică de întuneric, de cucuvele, de șerpi, frică de sex, frică de viață, frică de moarte. Această liniște suspectă, această tăcere plină de frici reprimate, frustrări și anxietăți este anticamera bolii și morții premature. În forul interior oamenii sunt însetați de adevăr, de relații semnificative, de ancore sufletești. Într-o vreme în care frica de contaminare ține departe oamenii de preot și de Sfânta Liturghie, când slujbele au coborât în on-linele, impersonal și rece, lipsit de aroma mirului și a fumului de tămâie, rugăciunea ridicată în fața icoanei rămâne cel mai puternic leac, antidot sau medicament. Frica este anti-creație. Frica ne fură libertatea, iubirea, bucuria de a trăi, credința și vindecarea. Antidotul la toate aceste frici este curajul, curajul de a ne îndoi genunchii și de a ne frânge voia pentru a face Voia Creatorului nostru. Prin mijlocirea icoanei primim , la fel ca în cazul vaccinului generator de anticorpi, încurajare și împuternicire duhovnicească, pentru că, în ochii Maicii Domnului sau ai lui Iisus Hristos zugrăvit în icoană, se reflectă Creatorul nostru, cel ce are toate răspunsurile și toate soluțiile la problemele și suferințele noastre, marele nostru Vindecător. În fața icoanei, nu suntem privitori de tablouri ci, noi suntem cei priviți, ocrotiți, încurajați, apărați și ajutați. Icoana este punte între noi și Dumnezeu. Când ne rugăm în fața icoanei, ne simțim învăluiți, îmbrăcați în Duh divin, ne simțim împliniți cu certitudinea vindecării și izbăvirii, liniștiți, încurajați, împuterniciți. Chiar la mare încercare, când ne simțim bătuți de soartă, în fața icoanei nu ne îndoim de prezența lui Dumnezeu. O mică parte din icoanele aflate în coliba din Ineleț, din munții Cernei, au fost coborâte în desagii cailor lui nea Luca, pentru a fi expuse în foaierul Teatrului din Severin. Cea mai mare bucurie au produs-o și au oferit-o, însă, copiii de la Adler AfterSchool, care au adus viorele, toporași și zambile și, după ce și-au făcut Sfânta cruce, le-au așezat lângă icoane tot așa cum făceau și strămoșii noștri la zi de sărbătoare. Le mulțumesc celor care s-au implicat și mi-au fost alături”, a declarat colecționarul Dan Alexoae.
