Sunt două săptămâni de când pieţele alimentare amenajate în interior, din Municipiul Craiova s-au închis, iar fermierii încearcă să-şi vândă
produsele, aşa cum pot, la marginea pieţelor, îndurând atât vremea deloc prielnică, cât şi clientela cu mult redusă, după spusele lor.
Una dintre cele mai frecventate şi variate pieţe alimentare este Piaţa Centrală, unde am mers vineri, în ideea de a discuta cu fermierii cum le-a afectat activitatea legea care interzice comercializarea și accesul în spaţiile închise ale acestor pieţe, despre cum reuşesc să gestioneze situaţia legată de vremea de afară, mai ales în condiţiile în care, o mare parte dintre comercianţi, poate cea mai mare parte, sunt destul de înaintaţi în vârstă, fiind persoane cu grad ridicat de risc din punct de vedere al sănătății, în privinţa expunerii la frig, poate în aceeași măsură cu expunerea la noul tip de Coronavirus.
Prima impresie a fost una puţin neaşteptată: piaţa era plină în ziua respectivă, atât comercianţi, cât şi clienţi. Relocaţi în „corturi” amenajate de ei înșişi, după spusele lor, comercianţii, înghesuiţi atât ei, cât şi produsele alimentare, parcă „în ciuda” contextului pandemic şi al motivelor legate de distanţarea socială, care i-au scos practic afară din spaţiile special amenajate, nu s-au ferit să refuleze: „nimeni n-a venit să ne întrebe, dacă ne e frig, dacă avem nevoie de ceva, vin doar după taxă” care în mod deloc surprinzător este aceeași, la pachet cu promisiunea că pe parcursul acestei relocări, va fi scăzută.
Maria Jieanu, o doamnă în vârstă de 67 de ani, unul dintre cei mai vechi comercianţi din Piaţa Centrală, după spusele dumneaei, o doamnă căreia aproape i-au dat lacrimile, văzând că în sfârşit, cineva pare interesat de faptul că brânzeturile pe care le produce natural şi le comercializează de zeci de ani, stau aşezate undeva lângă picioare, în găleţi curate, încercând pe cât posibil să le ferească de contactul cu mizeria aflată la nivelul solului: „Vin aici de ani de zile, singură, n-am posibilitatea să-mi aduc un cort, n-are cine să mi-l facă şi nici spaţii libere nu prea mai sunt”, a spus doamna Maria, a cărei stare de sănătate nu este cu siguranţă una avantajată de faptul că i-a fost interzis accesul unde şi-a comercializat produsele ani de zile, trimisă parcă deloc gândit, „la înghesuială” cu toţi ceilalți comercianți, la distanță mai mică de doi metri, fără sa fie nevoie de ruletă.
În rest, oamenii din Piaţa Centrală sunt la fel. După spusele lor, acest Covid nu-i afectează prea mult, mai degrabă măsurile impuse de autorităţi: „Noi nu intrăm în contact cu alte persoane. Venim la muncă cum vine orice alt om, aici ne facem treaba cum ni se spune, purtăm măşti, uneori şi mănuşi, ne spălăm pe mâini, ne şi dezinfectăm. Facem aceleaşi lucruri ca şi înainte
să ne scoată din piaţă, doar că nu avem deloc confort. Venim de la ţară aici, mergem la ţară înapoi” a spus George Vicu, comerciant vechi al pieţei centrale.
După o plimbare „înghesuită” prin piaţa din ce în ce mai plină, am ajuns în zona cea mai creativă, unde câţiva comercianţi foarte tradiţionalişti şi pricepuţi în mânuirea usturoiului, sau folosind un termen mai actual, pasionaţi de „hand made-ul” tradiţional, vând usturoi împletit în cele mai frumoase şi creative feluri, pregătindu-se pentru Sărbătoarea Sfântului Andrei, de la sfârşitul acestei luni, numită în termeni populari şi ” Noaptea Lupilor”, un Halloween autohton, care se pare că prin unele locuri a reuşit să se păstreze sacră şi neafectată de „trend” sau Covid. Sărbătoarea este una cu specific, în multe zone din Oltenia, unde oamenii, în noaptea de 30 noiembrie, ornează casele cu usturoi împletit, la colţurile uşilor, la geamuri, pe garduri, ţinând la distanţă spiritele rele care obişnuiesc să le dea târcoale înainte de răsăritul soarelui, după spusele unuia dintre cei care comercializează usturoiul împletit. Acesta a ţinut să menţioneze că: „Nu e uşor să împletim, de asta nu e nici foarte ieftin, dar cine apreciază munca, dă banii pe el”.
Aşadar, atmosfera poate fi considerată destinsă, comercianţii vizibil afectaţi de noile reglementări care-i privesc, reuşesc totuşi să rămână veseli, să-și păstreze umorul caracteristic, să se plângă de lucruri care n-au nicio legătură cu contextul pandemic, să sublinieze lucruri superficiale, sau nu, cum ar fi „Iohannis ne-a dat afară să stăm în frig”, dar cel mai important,
să-şi facă activitatea în continuare și să-şi vândă produsele, pentru care, cu siguranţă, chiar muncesc!
Alexandru Nica
