Nu-mi pot închipui cum ar fi LUMEA fără INFORMAŢIE şi fără JURNALIŞTI şi, probabil, această „neînchipuire” a dus la apariţia sintagmei: „presa, a patra putere în stat(e)”, ziceam în Editorialul de vineri, scriind despre noul Cod deontologic al jurnalistului profesionist, adaptat schimbărilor care au avut loc, şi au loc într-una, în societatea și în mass-media românească, cod elaborat de UZPR. Cu aceeaşi frază greoaie încep şi Editorialul de azi, mai ales că, în cea mai corectă şi concretă democraţie, democraţia Americană, fostul preşedinte, Donald Trump, pierzând alegerile, face vinovată Presa, pe care, nu ştiu cum o va da în judecată, la pachet, sau bucată cu bucată. Culmea e că, de data asta, chiar în America, presa n-are nicio vină, decât, poate, aceea că a fost mai iute, dar iute, în anticiparea câștigătorului prin analize şi informaţii în timp real. Nu e cazul la noi, unde, deja, Campania pentru parlamentare a început în forţă, echivalentă cu forţa Covid-19, perfid, şi „ucigător uman”, „o parte a presei”. Ar fi bine ca această parte a presei să revadă discursul perfect al noului Preşedinte american, încadrabil în Codul UZPR, din care vă mai exasperez cu un citat. Iacătă-l: „Suveranitate jurnalistică, în sensul asigurării și recunoașterii libertății și responsabilității pe care și le asumă jurnalismul în România, ca o condiție esențială a unui modus vivendi într-o societate democratică.
Produsul jurnalistic, în viziunea acestui cod, constă în rezultatul sinergic al trudei jurnalistului, exprimat în toate formele cunoscute ale efortului constructiv și creativ al activității jurnalistice. Acest produs poate fi o știre, o informație, un reportaj, un interviu, o emisiune radio, o dezbatere televizată, un articol publicat pe o pagină Web etc., care concretizează vechiul dicton Finis coronat opus.
Activitatea de documentare și redactare a unui produs jurnalistic efectuată de un jurnalist singuratic, care merge până în pânzele albe pentru a afla și a spune lumii ce și cum, dar și cea a unei echipe de televiziune care pune față în față, într-o dezbatere fluviu, politicieni, medici… e excepţional demers jurnalistic.
Posibil Decalog al jurnalistului:
1. Scrie numai despre ceea ce vezi, știi, cunoști, dar nu uita că, uneori, și simțurile înșală.
2. Nu crede în zvonuri, nici în gura târgului, dar nu uita că există.
3. Treci la realizarea efectivă a produsului jurnalistic, atunci și numai atunci când știi exact ce vrei să spui, să argumentezi, să demonstrezi sau să combați.
4. Apelează totdeauna la surse de încredere, dar nu uita că există și celelalte.
5. Înainte de a-i da drumul în lume, verifică încă odată conținutul, forma, structura și calitatea produsului jurnalistic pe care l-ai realizat. De-acum, el te va purta pe tine în univers, nu tu pe el.
6. Formează-ți, dezvoltă-ți, consolidează-ți baza ta de date, dar nu te baza numai pe ea.
7. Nu crede în minuni, nici în coincidențe, nici în noroc, nici în întâmplare, nici în efectul de rețea, și nici măcar în ceea ce știi tu foarte, foarte precis. Îndoiala este rațiunea care caută totdeauna adevărul.
8. Nu te gândi la ce poți, ci la ceea ce vrei, știi și ești capabil să faci, ca jurnalist și ca om.
9. Nu ieși niciodată în afara timpului, nici din logica realului, atunci când realizezi un produs jurnalistic, pentru că exact așa cum ești tu va fi și ceea ce ai realizat.
10. Nu uita că, și în truda jurnalistică, clipa este tot eternitate. Iar tu nu ești doar cronicarul unei clipe, ci și al unei eternități.
Paradoxuri jurnalistice:
– Libertatea cuvântului este asigurată de constrângerile faptei.
– În lumea cuvântului, cuvântul e prinț, iar jurnalistul slujitor.
– Vorbele zboară, scrisul rămâne, se îndosariază și se uită.
– Ești liber să spui și să scrii ce vrei, cu condiția să știi ce nu știi și ce nu vrei.
– Ai nevoie de cunoașterea iraționalului, pentru a înțelege raționalul.
– Reportajul ideal este cel pe care nu poți să-l realizezi niciodată.
– Uneori, vocația de jurnalist nu-i binecuvântare, ci teroare.
– Inspirația n-are nevoie de planificare; planificarea are însă mare nevoie de inspirație.
– Judecata de valoare n-are judecată, judecarea valorii n-are valoare.
– Dacă scrii ce ai văzut este reportaj, dacă vezi ce-ai scris este realitate vizuală, dacă înțelegi ce-ai scris este performanță.
– Dacă scrii, ești jurnalist; dacă îl înveți pe jurnalist cum să scrie ești profesor de jurnalistică; dacă-l înveți pe profesor cum să-l învețe pe jurnalist să scrie, ești manager.
Gata cu teoria. De miercuri începem să scriem despre presa şi politicienii de la noi, în începuta campanie pentru parlamentare. Să vedeţi minunăţii!
