Google marchează 113 ani de la nașterea lui Mihail Sebastian, cel care a stârnit numeroase dezbateri la mai bine de un deceniu după dispariția sa, odată cu publicarea jurnalului său, scrie libertatea.ro.
Scriitorul, dramaturgul și publicistul Mihail Sebastian este celebrat duminică de Google cu un Doodle special la 113 ani de la naștere. De origine evreiască, născut în 1907 la Brăila, Sebastian a trăit în cea mai agitată perioadă a României din secolul XX: Primul Război Mondial, Marea Unire și cel de-Al Doilea Război Mondial, murind tânăr, la doar 37 de ani.
Discipol al filosofului Nae Ionescu, apropiat de ceea ce a fost numită Generația treizescistă – Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica etc, Mihail Sebastian a trăit din plin valul antisemit care cuprinsese și România, odată cu apropierea de Germania nazistă.
De altfel, unul dintre motivele îndepărtării sale de Nae Ionescu avea să fie o prefață antisemită scrisă de acesta la romanul „De două mii de ani” scris de Sebastian. A debutat în literatură în 1932 cu un volum foarte scurt, Fragmente dintr-un carnet găsit, apoi în același an a publicat un volum de nuvele, Femei. A publicat mai multe romane, Orașul cu salcâmi (1935) (roman al adolescenței), Accidentul (1940) (roman de dragoste), influențate de Marcel Proust, Gustave Flaubert și de alți romancieri francezi, potrivit biografiei sale de pe Wikipedia.
În anul 1934 publică un alt roman, De două mii de ani, de această dată despre ce înseamnă să fii evreu în România. Cartea a căpătat o celebritate nedorită, mai ales în urma prefeței semnată de magistrul lui Sebastian și al generației Criterioniste, profesorul Nae Ionescu. Textul lui Nae Ionescu încerca să fundamenteze antisemitismul din perspectivă teologală, conchizând că evreii nu au nici o putință de salvare întrucât sunt evrei. La scurt timp va publica și Cum am devenit huligan, în care adună articolele apărute în presă, care reprezintă un dosar al receptării operei sale.
Sebastian se impune în literatura română ca dramaturg cu piesele de teatru „Steaua fără nume”, „Jocul de-a vacanța”, „Ultima oră”. Piesa „Insula” a rămas neîncheiată. Moare lovit de un camion în mai 1945. Publicarea în 1996, la editura Humanitas a Jurnalului său îl readuce pe Sebastian în centrul atenției lumii literare, volumul oferind o imagine asupra derivei spre dreapta a intelectualității românești din anii 1935-1944.
