Nimeni nu se naște cu o stimă de sine scăzută. Aceasta este rezultatul tuturor situațiilor prin care trecem și pe care le lăsăm să ne influențeze negativ. Când suntem copii nu ne dăm seama de acest lucru, însă când ajungem la maturitate ne luptăm cu neîncrederea în noi.
1.,,Permite-mi să-ți spun”
De fiecare dată când femeia vrea să spună ceva important, semnificativ, ea cere permisiunea. Inconștient este sigură că nu are dreptul să vorbească liber cu interlocutorul ei. Cel mai probabil, în copilărie, părinții sau rudele i-au spus constant să tacă sau nu i-au permis să se exprime.
2.,,Nu este meritul meu”
Femeia căreia i se face un compliment, o laudă sau i se răspunde pozitiv la actul ei, crede că nu are niciun merit în asta. Doar cei care au participat împreună cu ea merită laude. Aici există o traumă din copilărie. Copilul a făcut ceva semnificativ împreună cu alți copii și a fost mândru de sine, dar toate laudele au fost pentru ceilalți.
3.,,Nu mă pot decide ce să aleg”
Îndoielile constante vorbesc despre o stimă de sine scăzută. Femeia crede că nu se va descurca fără aprobarea cuiva și nu are încredere în sine. Poate în copilărie fetița a fost umilită cu fraze de genul: ,,Nu poți face nimic singură, ai nevoie de ajutor!”
4.,,Nu este pentru mine”
Femeia poate spune asta despre un bărbat frumos, o bijuterie scumpă, o vacanță nouă. Ei nici prin gând nu-i trece că merită o viață mai bună.
5.,,Este prea târziu, am pierdut șansa”
O scuză tipică a persoanelor cu o stimă scăzută de sine. În mintea lor întotdeauna există scuze de a nu-și îmbunătăți viața și temerile de schimbare.
