Cu mai puţin de o lună înaintea începerii anului şcolar, scenariile revenirii elevilor în bănci sunt în lucru. Unele dintre ele sunt pur şi simplu imposibil de aplicat în multe şcoli din mediul rural.
În judeţul Olt, dacă se lucrează pe scenariul verde, cel al revenirii fizice în bănci pentru toţi elevii, multe şcoli nu vor avea spaţii nici măcar dacă vor învăţa în două schimburi. Se caută cu disperare noi clădiri, se stabilesc parteneriate între şcoli, iar cele cu elevi puţini şi spaţii multe ar urma să găzduiască din clasele şcolilor mari vecine.
Potrivit inspectorului școlar general al IŞJ Olt, Dana Ţîrcomnicu, acest scenariu s-ar putea aplica, de exemplu, la Caracal, scrie Adevărul.
De asemenea, directorii de şcoală au cerut noi posturi de educatori, învăţători şi profesori, cu sutele. La grădiniţă, ar fi nevoie de o creştere a numărului de cadre didactice cu 25% şi, problema de spaţiu fiind cea mai gravă, la ciclul primar, cu 11 %, în timp ce pentru gimnazial şi liceal cifrele sunt în continuă evaluare, pe măsură ce se identifică şi soluţiile de spaţiu.
Şcolile de la ţară par singurele pregătite să-şi întâmpine toţi elevii. De-abia aici efectivul la clasă este cel care respectă normele legale.
Numai că, aici, problema este scenariul în care copiii vor sta acasă, în faţa dispozitivelor electronice. Pe care nu le au, spun profesorii. Şi care nici nu se ştie când vor veni, cele promise de guvernanţi, şi nici în ce număr. E clar însă că în număr mai mic decât necesarul real.
În judeţul Olt ar fi necesare peste 10.000 dispozitive pentru copiii care nu au posibilitate să-şi achiziţioneze şi nici nu deţin. Cifra a fost însă fundamentată pe baza unui chestionar aplicat la începutul stării de urgenţă în rândul părinţilor şi pe care toată lumea l-a perceput exact aşa – un chestionar care exprimă situaţia la acel moment. În forma iniţială, nici măcar nu exista o rubrică pentru a menţiona că elevul foloseşte un telefon mobil, telefoanele fiind asimilate dispozitivelor de tip laptop. Ulterior a fost modificat, însă nimeni nu poate spune cu certitudine care date au ajuns la minister. Mai mult, la acel moment părinţii, care, mulţi, au stat acasă, le permiteau copiilor să le folosească telefoanele, lucru care nu ar mai fi posibil în scenariul actual, când s-a reluat activitatea. Oricum ai privi situaţia, spune directoarea şcolii de ţară, scenariul şcoala online nu se poate aplica nicidecum cu succes la ţară. Sau cel puţin nu în şcoala pe care o conduce, iar pentru acest lucru oferă argumente suficiente:
Directorul Şcolii Brâncoveni, Laura Sandu spune că: „A fost un sondaj şi la momentul acela (în iunie) ţin minte că la dispozitive personale, din toată populaţia mea şcolară de 217, inclusiv grădiniţa, dispozitive personale aveau 13 elevi, iar din cei 13 – un desktop. Cei mai mulţi erau copiii aceia de clasa a VIII-a. În rest, toţi erau pe dispozitivele părinţilor. Între timp poate şi-au mai luat. La clasa a IV-a am avut 15 copilaşi, la un moment dat mi-am desfăşurat ora cu un elev. Doi-trei elevi care erau de la Văleni efectiv intrau-ieşeau, intrau-ieşeau, pentru că le pica internetul. Dacă până acum am avut de pe telefoane, din septembrie sunt convinsă că nu vor mai intra atâţia copii online. Pleacă părinţii la muncă, nu au dispozitive, sau nu vor să mai declare că au dispozitive, pentru că au auzit că vor primi. Iar ei dacă îmi spun mie că au, teoretic nu mai au dreptul să ceară. Am avut copii, nu foarte mulţi, un 30%, care n-au intrat niciodată online. Pentru că nu au posibilitate, sau ei se duc efectiv la muncă. Voi avea un 50% cel puţin copii care nu vor intra din septembrie. Cum îi vom trece noi clasa pe aceia? Cum îi vom evalua? N-avem cum! Atunci nici cei care mai intră, cu chiu-cu vai, nu vor mai intra, nici ei. Ideea este că anul şcolar trecut am putut încheia nişte situaţii şcolare, pe baza notelor care le-au putut fi acordate până-n martie, ce se-ntâmplă din septembrie, dacă noi vom funcţiona numai online? Cel puţin jumătate din populaţia şcolară nu intră. Teoretic nu pot să-i trec, practic nu pot să-i las. De ce? Pentru că eu, şcoală, guvernul, autorităţile, nu i-am pus la dispoziţie mijloacele. Se ştie situaţia lor. Eu mă bazez numai pe tradiţional. Eu privesc online-ul ca o soluţie de urgenţă pe o perioadă de maximum 2 săptămâni. Acele 14 zile, cât stau în izolare“.
La fel ca prof. Laura Sandu, şi alţi colegi susţin că şcoala online nu poate fi altceva decât un compromis, întrebându-se cum îl poţi învăţa pe un elev de şcoală pregătitoare să contureze, de exemplu, cum primeşti feed-back-ul elevilor şi ce soluţii ai pentru cei care au nenorocul fie să locuiască într-o zonă în care calitatea internetului este slabă, fie într-o familie care nu-şi permite să el cumpere un laptop.
