Prefectul de Cluj: „Putem lua virusul de oriunde”.
Doamnă dintr-o grămadă de pe litoral: „Dacă e s-o iei, până la urmă tot o iei (boala covid, desigur)”.
În copilărie, când ascultam la radio (Carmen 3) şi meciurile de rugbi, mă distra afirmaţia crainicului: „… şi arbitrul dictează grămadă”! În zilele de azi (ocolesc cuvântul bătrâneţe), când privesc, ca toată lumea, meciul cu „guvidul”, în văzul lumii „arbitrii democraţiei – parlamentul şi ccr – au dictat grămadă”. Şi uite unde am ajuns. Avem, peste tot, „dictatura/ştiinţa prostiei”, „dictatura medicală”, „dictatura mulţimilor şi elitelor majoritare”, ca o fugă de dictaturile clasice, tot de sorginte socialistă, deşi ştim, dar uităm, vorba lui Winston Churchill, că I. V. Stalin a luat Rusia de la plugul de lemn şi a lăsat-o cu bomba atomică. În lumea largă n-am auzit de „dictaturi de dreapta”, cum n-am auzit de „liberali de stânga” – C. P. Tăriceanu e un accident politic. Stânga, în goana sa „democratică” de vânzare de himere, nu ştie că Legile Naturii, Legile Economice şi Legile Medicale nu pot fi modificate prin vot majoritar şi Legi Parlamentare. Aşa că, după ce a făcut praf „revoluţia”, „a paradit” justiţia, a făcut terci economia, a gonit „dincolo” cinci milioane de români (printre ei şi fiica noastră), lăudându-se că au scăzut şomajul, au vândut cinic „dincolo” mii de copile, au furat aici pe rupte, a stabilit că unii sunt mai speciali decât alţii, acum luptă, „şi dăi şi luptă”, să ne numere morţii, şi să le iese cât mai mulţi. Şi iată că le ies, fără să ştim de ce vor asta, şi ei sunt fericiţi că reuşesc să ne prostească, proştii de noi, să murim c-aşa vor ei! Unii, chiar prieteni, îmi vor reproşa din nou că iar scriu de psd, de ce nu scriu de pnl, de ce nu „dau în putere”, neînţelegând, deşi tot explic, că nu-mi pasă nici de pnl, nici de psd, ci de stânga şi dreapta, din motivele de mai sus, şi că n-am eu vreo vină că pe stânga e doar psd (pro românia e o filială psd trecută în camera de la drum), cum nu pot să pricep cum de nu pricep că „la putere” nu e pnl (e la guvernare), ci psd, stăpân peste parlament, ccr, administraţie (centrală şi locală), AP, sidicate, asociaţii de proprietari şi justiţie. Papa Ioan Paul al II-lea zice, undeva, nu mai ştiu unde: „România este Grădina Maicii Domnului, iar limba vorbită pe teritoriul României, e încă înainte de Hristos”, iar Miceal Ledwith, teolog italian, zicea la TVR Cluj): „Chiar dacă se ştie că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, şi precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale, limba latină”.
Aceste două citate, teribile pentru istoria noastră, falsificată de impostorii politici ai Istoriei, mă determină să nu fiu prea aspru în editorialul de azi, şi s-o dau, hărmălaia, ca să nu zic nebunia de azi la români, „pe limbă”. E limpede că nu vorbim aceeaşi limbă, că n-o vorbim bine şi c-o folosim cum nu trebuie (ca şi pupatul…), mai ales la nivel înalt (vezi vvd, şi alţii, nr. 1 în vorbit/ limbit – vine de la popularul „dat limbi”, şi pupat), mai puţin spălatul pe mâini, devenit clasic la noi, atât la propriu (spălatul cu apă, măcar), cât şi la figurat, mai ales la cei din fruntea treburilor (fuga de răspundere). Urmarea: murim din ce în ce mai mulţi şi Europa ne-a trecut, a câta oară, pe lista neagră a inconştienţilor care nu vor înţelege în vecii vecilor, amin!, că drepturile şi libertăţile unora, atât de des clamate, încetează atunci când sunt încălcate drepturile şi libertăţile altora. Apoi, apropos de Sex, echivalentul politic al CEX-ului, vizibil pe ecrane zi și noapte, în cazurile de răpiri, violuri, crime reale, tot din Istoria falsificată politic ni se trage căci, umblă vorba în „istorii” cum că Imperiul Roman a cucerit Imperiul Dac cu nişte legiuni de puşcăriaşi ai timpului acela, şi că din sexul/ concubinajul cu „dacele şi dacii” cuceriţi s-a născut poporul român, cu ADN-ul actual. Dar celor aleşi cu 40% (din 25%) li se rupe-n paişpe (vorba românului) de Istorie. Cei 40% (din 25%) care i-au ales, probabil, sunt năuciţi (vedem curând la vot) de cât tupeu pot să aibă ,,ai lor” ca, după ,,10 August şi Vara Europeană” să repete ticăloşia cu Covid 19, adică disoluţia Statului pentru a deveni ei Statul, maxima aroganţă a politicii româneşti pe viaţa/moartea noastră.
Atât cât îmi stă în putere, în faţa ,,întâmplărilor” româneşti mă ţin departe de scena numită România reală, pe care evoluează, într-o deşănţare scabroasă şi imorală, politicieni şi votanţi patriotarzi, ca într-un ,,dans al ielelor” de început de mileniu, mărginindu-mă, spre mirarea şefilor JO (Jurnalul Olteniei) şi a cititorilor, la sporadice editoriale de direcţie şi alte scrieri cu caracter cultural, de ,,scriitor la ziar”, vorba unui valoros jurnalist. Însă astăzi vă zic pe şleau, din nou, că noi, românii, politicieni şi votanţi, nu suntem normali. Se-ntâmplă, zi de zi, sus şi jos, adică la nivelul înalt al ţării, şi jos, în popor, fapte oribile, pe care, în funcţie de politicienii ,,producători”, ,,ai noştri” ori ,,ai lor”, sunt dezavuate ori apărate straşnic, apoi, cu nepăsare criminală şi seninătate olimpiană, sunt uitate fără a face nimic. Avem doar vorbe, vorbe pe care, când le auzim rămânem perplecşi, mască. Toată viaţa noastră pare o religie fără zei, iar noi parcă nu mai avem nimic sfânt, niciun Dumnezeu. Suntem ,,oameni de nimic”, condamnaţi la nimicnicie, şi totul pare fără noimă, banul şi puterea fiind ,,singura pornire” în viaţa asta fără rost.
Ca atare, e lată rău tovarăşi!