„ … Cu alte cuvinte: să numim prostia, prostie şi pe prost, prost… În DEX scrie că prostia denotă lipsă de seriozitate și de haz, că prostul e lipsit de inteligenţă, dar şi de învăţătură. Faptul că prostia e omenească ne mai spune ceva, şi anume că nu există animale proaste, pentru că prostia are ca antonim bunul-simţ, instinctul adică”. Nicolae Manolescu, România Literară (nr. 25).
Existenţa noastră, locuitorii unor plaiuri mirifice, „Grădină a Maicii Domnului”, a stat în toată istoria sub semnul fatalismului mioritic, numit de cinici prostie. Eu, în scrierile mele, am mai încercat să desluşesc adevărul dintre fatalismul mioritic şi prostia omenească, deşi ştiam că „deranjez” puterile politice trecătoare mereu, compuse din „proştii cu ştaif” (adică analfabeţii funcţionali), şi nu pe cei de care vorbeam în editorialul de vineri, adică mulţimile de români din mediul rural şi din mediul urban ruralizat, care-au rămas totuşi, din instinct, cu bun-simţ cuprins de nepăsare, adică stadiul modern de je m-en fich-ism. Sau poate că are dreptate Dan Beşleagă (Dan Deşliu) când zice: „Era o vreme de murit/ Ceva ce nu s-a pomenit…/ Căci unii se-ndărătniceau/ să dăinuiască în prostie/ sau poate doar se prefăceau/ că-s încă vii – sau cine ştie/ …”. Cert este că, pandemia ucigătoare vine, la noi, peste o altă pandemie numită prostia omenească, la fel de ucigătoare, ea devenind un fel de ştiinţă a prostiei, când ajunge la nivel înalt, nivel de la care unii politicieni zic că, pentru ca dovezile privind pandemia să fie „ştiintifice” trebuie să treacă prin parlament, iar renata advocata notifică spitalele cum că le monitorizează fiindcă sunt „spații de detenţie” în care se petrec „acte de tortură”, și câte altele, ca-n zicerea aia cum că prostul dacă nu e şi fudul (încrezut, al dracu, vezi tu cine sunt eu), nu e prost destul. Bomboana pe coliva prostiei cu ştaif e pusă tot de „advocata renata”, care în prosteasca ei glagorie, aruncă „pensiile speciale”, cea mai clară dovadă de dare şi luare de mită între puteri (legislativ şi judecătoresc) în terenul ccr, alt primitor de mită la nivel înalt, punându-l pe acesta (pe ccr) într-o situaţie de-a dreptul ridicolă și pentru cel mai mare prost – să te judeci singur pentru primire de mită/foloase necuvenite şi, mai mult, prost fiind şi lacom, să mai încalci şi alte legi ale statului de drept. Care drept? Dar, dacă tu, putere judecătorească, nu înţelegi în limba ţării tale care e diferenţa dintre „poate” şi obligatoriu, dintre criminal şi victimă, dintre violator şi victimă, dintre hoţ şi păgubit, dintre clan şi victimele traficului de persoane şi droguri, ce să vorbeşti şi ce să taci! Îţi strigi în gând indignarea că ăstora nu le-au mai rămas nici măcar cei şapte ani de acasă şi-ţi verşi năduful neputinţei prin pământeana expresie: „ … mă-sii”. Ne-au încălecat hoţii şi proştii până acolo încât, mai deunăzi, citez din N. Manolescu, „Președintele Iohannis a fost aprig certat că, referindu-se la atitudintea faţă de pandemie, a împărțit lumea în două: ori eşti precaut, ori eşti prost. Ceea ce e perfect adevărat, cu precizarea că nu despre tot poporul suveran era vorba, ci despre partizanii şi, respectiv, adversarii menţinerii stării de alertă”. Partea şi mai tragică a prostiei omeneşti în pandemie e că, în deplină exuberanţă a prostiei, care a devenit un drept de necontestat al „elitei ajunse”, mi se încalcă mie dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate, prevăzut în constituţie, în ideea prostească a încălcării unor libertăţi ale lor, clanul elitelor „majoritare” prin minciună, furt, mită şi prostirea proştilor. Partea şi mai tragică e că, aşa cum stiţi, prostia n-are leac, iar cercetătorii caută antivirus Covid 19 şi nu s-au gândit să caute şi antivirusul prostiei omeneşti care, ştim cu toţii, nu doare.
