Sigur că peste tot în lume există sărăcie şi bogăţie. Însă ţara care nu are grijă de cei săraci este ea însăşi o ţară săracă, o ţară care nu are grijă de cei bolnavi este ea însăşi bolnavă. Însă ţara e o noţiune geografică, dar conturul ei e dat de locuitorii ei, poporul care o locuieşte. Însă poporul e o noţiune relativă, fiindcă el înseamnă o comunitate de oameni, pe care, când a făcut lumea, Dumnezeu nu i-a făcut la fel. In Istoria omenirii avem Epoca preistorică, ea durând de o mie de ori mai mult decât celelalte epoci istorice luate la un loc, aproximativ 6 milioane de ani. Ea începe odată cu apariția lui Australopitecus și se termină cu apariția orașelor și scrierii. În viziunea evoluţionistă, care e cea mai corectă ştiinţific, „preistoria se consideră că ar fi începutul procesului de Antropogeneză (transformarea unor specii de maimuțe antropoide în oameni) și a durat până la apariția scrisului sau a primelor state. Divagaţia aceasta îmi e necesară pentru a mă lămuri pe mine însumi de unde ni se trage nebunia asta modernă, nebunie în care ne „maimuţărim” ridicol, bătându-ne joc de noţiunea de OM, noţiune care presupune cunoaştere şi conştiinţă, care, cam lipsesc la omul modern. Până mai deunăzi o ţineam langa cum că oamenii politici sunt de vină de panta nebunească pe care coborâm în preistorie (nu e o exagerare dacă vedem cum ne omorâm unii pe alţii într-o „veselie macabră”), dar, luând de bună cugetarea că „poporul are întotdeauna dreptate”, îmi dau seama că vina ne aparţine nouă, poporul. Că, scuze, cine naiba ne pune să ne prindem în hora tot mai aprinsă a prostirii de către prostimea politică, să acceptăm propaganda de-a dreptul deşucheată a acestora, când ştim de ce-o fac, să fie ei cei care ne mint, ne fură şi ne duc cu vorba.
E vizibil că problema pensiilor e fals lansată oficial pentru mită şi furt, şi, într-un stat normal, ăi care au dat „pensile speciale” ar trebui să stea la puşcărie. Nu intru în detalii că le ştiți, dar mă întreb de ce ţineţi cu hoţii și mituitorii voştri când ştiţi ca vă fură chiar pe voi, mituindu-vă cu iluzii.
Până şi Pandemia, boala veacului, e mijloc pentru „escrocii politicii” de secol XXI să mai câştige ceva în dauna noastră cea mai mare, viaţa noastră, de care nu le pasă. Iarăşi, nu intru în amănunte, dar orbi suntem de nu vedem că ei ne spun asta în interesul lor, că, scuze, ce drepturi la libertate și cui le-au fost ele încălcate, bandiţi bogaţi din furt şi alte încălcări ale legii? Atât de orbi să fim să nu vedem că relaxare cer cei care nu vor să meargă la muncă (au munca lor, ştiţi care). Nu e aberant ca politicienii să confunde poporul cu clanurile cărora le plâng de milă (Doamne, ce demagogie!). Să ceri să ai libertatea să bei, să te droghezi şi astfel să fii fericit, mi se pare o crimă împotriva mea, a noastră. Cum tot la fel se întâmplă cu cârdăşia udmr-psd ori ccr-psd. Clanurile româneşti fiind în floare în ţară şi în lumea largă, pe care-au speriat-o de-a binelea, sub tutelă şi oblăduire psd şi a „justiției psd-iste” (vezi „cazul Caracal” şi altele. Şi udmr-ului, care e tot un clan, mult mai periculos, îi ridică mingea la fileu „onorabilii” prin „Legea Trianonului”. Nu mă miră că nu ştiu istorie dar mă uimeşte perversitatea, ca şi la „pensile speciale”, pe care nu le-au dat la medici, profesori, ci la judecători, grefieri, şefimea poliţiei, ccr-iștilor (care nici n-au avut bunul simţ să se recuze, cum spune legea, când au fost contestate ca neconstituţionale), parlamentari, primari, șoferi, liftiere, etc. Așadar, nu văd, cum spuneam, de ce o parte oropsită a „sărăcimii” (aprigă votantă a „stângii” minunate) se dă de ceasul morţii să-i apere şi să-i voteze pe aprigii psd-işti, pontişti, tăriceni şi, culmea, pe bogaţii lor care, în treizeci de ani, i-au adus la sapă de lemn şi la sărăcia lucie în care se zbat.
