Verile cu precipitaţii puţine şi temperaturi de foc, perdelele de protecţie tăiate şi lipsa irigaţiilor. Acestea sunt cauzele fenomenului deşertificării, semnalat şi apoi evidenţiat din ce în ce mai mult la Mehedinți. Pericolul extinderii nisipurilor este tot mai mare, spun cei care fac agricultură în Mehedinţi, pentru că ei îi văd prezenţa, an de an.
Cel puţin patru dintre comunele aflate în sudul judeţului Mehedinţi, la doi paşi de Dunăre, au o mare parte din suprafaţă în care solul este format din nisipuri. Burila Mare este una dintre acestea, urmează apoi Gogoşu, Jiana şi, într-o măsură mai mică, Gruia, cu satul Izvoarele. La Burila Mare situaţia pare să fie cea mai gravă. Din cele douăsprezece mii de hectare, jumătate sunt grav afectate, spune primarul Jenică Cicic. Pe aceste suprafeţe nu mai cresc decât buruienile, iar în perioadele secetoase nisipurile transformă totul într-o suprafaţă aridă, uscăciunea fiind accentuată şi de vânturile care bat aproape continuu. ,,Din suprafaţa totală de 12.100 de hectare, 50 la sută, adică peste şase mii şi ceva, sunt afectate de aceste nisipuri. Satele Crivina, Izvoarele, Vrancea şi Ţigănaşi sunt în mare parte numai terenuri nisipoase, iar pe acestea nu se face nici producţie. Pe aceste terenuri nu cresc decât ierburi. Recent a venit aici în zonă un italian care a cultivat, dar când a văzut că nu creşte nimic a renunţat, nici nu a mai venit prin zonă. Pe vremea lui Ceauşescu aici de cultiva doar secară şi se dădea cu mai bine de o tonă de azot şi doar aşa se putea recolta ceva. Şi vântul bate aici, şase luni de la deal, şase luni de la vale şi cum a fost şi secetă şi în trecut şi acum, favorizează extinderea nisipurilor. Chiar dacă plouă solurile nisipoase absorb imediat apa, deci la noi nu se face recolta”, a declarat Jenică Cicic, primarul comunei Burila Mare.
Cam la fel și la Gogoşu
Deşertul este mult mai accentuat la Gogoşu, chiar dacă suprafaţa acoperită de nisipuri pare să fie ceva mai redusă. Aici solurile sunt atât de nisipoase că în multe zone din localitatea Balta Verde s-au făcut inclusiv dune, aşa cum se întâmplă în Sahara.
„Este o problemă, pentru că nu se face munca şi nu avem cu ce trăi. Pensiile sunt mici, iar acum, dacă a fost seceta asta, nu a crescut mai nimic, nici nu au răsărit plantele. La mine în grădină buruienile sunt cât casa. Se extind nisipurile, pentru că oamenii nu mai au nici cu ce să lucreze terenurile. În trecut nu era aşa, dar acum oamenii nu mai au posibilităţi să mai are, nu au cu ce. Situaţia este gravă peste tot, şi la Gogoşu şi la Burila Mică şi la Balta Verde, tot un pământ este, nisipos, iar căldura este mare, foc”, spune o femeie din comuna Gogoşu.
Da, aceasta este cea mai mare problemă apărută în ultimii ani în sudul judeţului Mehedinţi, temperaturile tot mai ridicate şi lipsa acută de precipitaţii în lunile iulie şi august şi uneori chiar în iunie.
„Problema este foarte gravă. Lipsa de precipitaţii şi temperaturile mai mari încep să afecteze suprafeţele agricole din sudul judeţului Mehedinţi şi începând de lângă Dunăre înspre nord, deja apar suprafeţe pe care este foarte mult nisip, plante problemă şi vegetaţie uscată foarte multă. Dispar specii de pomi, specii de plante. În această zonă natural nu o să mai crească nimic, eventual mărăcini, plante care au o rădăcină foarte adâncă şi se duc foarte mult în sol şi care nu sunt de folos, iar ultima dată, vom vedea doar nisip şi vârtejuri de nisip. Am fost atent la variaţiile de temperatură şi la climă mai ales în ultimii patru ani. Vreau să vă spun că la prima jumătate a lunii mai deja ne confruntăm cu temperaturi de până la 40 – 41 de grade, acest fenomen de deşertificare evoluează încet şi sigur, el se poate vedea şi cu ochiul liber”, spune cu îngrijorare Nicolae Stroescu, unul dintre fermierii care cultiva suprafeţe foarte mari de teren în zona de sud a judeţului.
Situaţia ar putea fi ameliorată dacă terenul ar fi cultivat şi irigat
În trecut nici o palmă de pământ din această zonă nu era lăsată pradă nisipurilor şi buruienilor. Trenurile erau cultivate şi se făcea şi producţie şi produse agricole de calitate. „În trecut se făceau culturile. Se punea orice. Lubeniţă, porumb, grâu se punea. Erau şi irigaţii. Se făcea nişte lubeniţe… Se semăna soia pe timpul colectivului, tot pământul era muncit în vale, astăzi doar ierburi mai cresc acolo”, spune o bătrână din satul Izvoarele, comuna Gruia.
„Se aşteaptă în luna iulie temperaturi de peste 45 de grade, aşa cum a fost anul trecut. În zonele nisipoase, unde cultivăm, în fiecare an producţiile sunt din ce în ce mai mici, pământul devine tot mai arid şi mai nisipos şi atunci, dacă nu avem precipitaţii şi temperaturile sunt mari, avem mari probleme. Trebuie să refacem perdelele de protecţie, aşa cum erau în trecut, dar în primul rând trebuie refăcut sistemul de irigaţii, pentru că trebuie să irigăm aceste zone, unde terenurile sunt nisipoase, să venim cu culturi care sunt rezistente şi sunt aclimatizate, pentru ca fermierul care investeşte în zonă să aibă productivitate”, este de părere Cornel Stroescu, fermier din sudul judeţului.
