Dacă n-aţi aflat încă, pe 3 mai, se marchează Ziua Mondială a Libertăţii Presei sau mai simplu Ziua Mondială a Presei. N-aveaţi cum să nu aflaţi când majoritatea liderilor politici a lansat pe canalele de social-media un mesaj cu ocazia zilei. Cei mai mulţi dintre cei care au făcut asta nu dau doi bani pe presă şi pe ziarişti şi nu se sinchisesc nici măcar să le răspundă la telefon. Mai bine ignorau această zi sau îşi puteau lua un angajament să susţină jurnalismul.
E uşor să scrii despre cum susţii tu libertatea presei, cu o indemnizaţie de parlamentar în spate, când un ziarist din presa locală subzistă cu două mii de lei pe lună. E uşor să dai lecţii de moralitate, când cei mai mulţi jurnalişti nu ştiu când îşi vor mai lua următorul salariu.
Chiar şi în acest context sumbru pe care l-am descris în ultimele două fraze, eu rămân optimist şi cred în continuare în nevoia oamenilor de a fi informaţi. Că nu s-a dus printul, că mereu cădem pradă clikcbait-ului şi fakenews-ului, nu contează. Atâta vreme cât vor exista oameni care să spună lucrurilor pe nume, să dea ştiri şi investigaţii, va exista şi public cititor, indiferent de platforma pe care informaţia le este livrată.
Închei prin a spune că nu există societate perfectă, iar presa este oglinda societăţii în care trăim. Este, însă, de datoria noastră să ne fixăm nişte repere morale şi să încercăm mereu să le urmăm… pe cât se poate.
