Firma de pompe funebre a Episcopiei Slatinei și Romanaților, Funerare Romanați, are reclame de tip „roll-up”, în majoritatea bisericilor din municipiu și a capelelor mortuare ale acestora, dar şi în mai multe lăcaşuri de cult din apropierea municipiului reşedinţă de judeţ.
Panourile promovează datele de contact ale firmei Episcopiei, cu adresa şi trei numere de telefon, dar şi noul cimitir Clocociov din Slatina, precum şi „sala nouă de pomeniri, magazin pompe funebre, locuri de veci, cripte, sicrie, cruci, accesorii, transport funerar”.
Firma de pompe funebre a Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor se numeşte Funerare Romanaţi, sediul societăţii fiind pe strada Poenii, în cartierul Clocociov, în proximitatea cimitirului administrat tot de feţele bisericeşti.
Jurnalul Olteniei a făcut publică, în urmă cu un an, o înregistrare audio cu episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Sebastian Paşcanu, care le explica preoţilor din subordinea sa cum să promoveze noua afacere, firma de pompe funebre. Acesta i-a învăţat pe subalterni să distribuie pliantele firmei Funerare Romanaţi familiilor celor care se află pe patul de moarte, nu tuturor.
Puţin revoltat, episcopul Sebastian le-a împărtăşit subalternilor convingerea sa că şi serviciile funerare ar trebui făcute tot de preoţi, nu doar slujbele religioase.
„Este un ban care intră în biserică şi e o treabă bisericească asta. De ce să o facă ţiganii? De ce să o facă afaceriştii, când o poate face biserica. Problema morţilor este o treabă bisericească. De vreme ce-i slujim, de ce să nu începem încă din ziua decesului să-i slujim şi să-i îngrijim şi să ne ocupăm de toată treaba aceasta”, spunea el.
Şeful Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor mai mărturisea că unul dintre motivele pentru care a luat decizia intrării în acest domeniu este acela că nu este exclus ca, în viitor, statul să taie sprijinul oferit pentru plata salariilor preoţilor.
„O să vă întrebaţi, ce v-a mai venit să mai faceţi şi asta? Ce-aţi mai visat de v-aţi apucat de treaba asta. Un răspuns este că ne-am trezit cu cimitirul acela în braţe şi ne-a fost foarte teamă că dacă nu amenajăm şi nu facem treabă serioasă acolo, una că ne pot amenda aceştia de la Protecţia Consumatorului că nu respectăm Legea cimitirului să-l amenajăm aşa cum trebuie, al doilea pentru că ni-l putea lua primăria înapoi că ni l-a dat în concesiune. (…) Alt motiv este că, vă spun drept, uneori îmi e frică atunci când văd societatea asta pornită împotriva Bisericii. Mi-e foarte teamă ca într-o zi să nu ne trezim cu toţii că ne retrag sprijinul de la stat, sprijinul la salarizare, nu mai vorbim de cel de la construcţii. Atunci va trebui ca noi, cel puţin Centrul Eparhial, funcţionând cu 48 de angajaţi, cu o clădire ca aceasta care ne costă 200 de milioane numai căldura, pe sezon (…). Sunt cheltuieli foarte mari şi dacă, Doamne fereşte, într-o zi, statul acesta care se uită mai mult spre Vest, iar în Vest nu prea sunt condiţii prevăzute de către stat, ne retrage sprijinul la salariu va trebui să găsim formule din acestea să ne autoîntreţinem sau să vindem bisericile şi noi să plecăm, să ne găsim job-uri”, a mai spus Sebastian.
După publicarea înregistrării, Episcopia Slatinei şi Romanaţilor a confirmat, printr-un comunicat de presă, că a „inițiat demersuri în vederea prestării de servicii funerare”, motivând că „nu vedem nicio incompatibilitate între slujirea semenilor noștri vii și a celor morți, fie și sub această formă”.
Comunicatul a confirmat şi şedinţa „informală” pe care Sebastian a avut-o cu preoţii din Slatina şi împrejurimi, cărora le-a transmis să facă reclamă noului business al Episcopiei.
În plus, feţele bisericeşti dau vina pe firmele de pompe funebre, „aşa-zis concurente”, care au interese în vehicularea în spaţiul public „a unor opinii menite să denigreze instituția noastră”.
Reamintim că legalitatea noii afaceri a preoţimii nu este pusă sub semnul întrebării, ci mai degrabă moralitatea, iar ei, ca propovăduitori ai cuvântului lui Dumnezeu, ar trebui să fie repere de moralitate. Or, atunci când cineva declară cu subiect şi predicat că vrea să pună mâna pe o afacere făcută de „ţigani şi afacerişti”, acela nu poate fi dat drept exemplu de moralitate, indiferent de contextul istoric, politic sau socio-economic în care trăim.
