Japonia are un nou împărat, pe Naruhito, și a intrat într-o nouă eră imperială, Reiwa, începînd de marți la miezul nopții, ora locală.
Naruhito, născut pe 23 februarie 1960, a devenit moştenitor al tronului nipon în ianuarie 1989 după decesul bunicului său, împăratul Hirohito. Va fi al 126-lea împărat al Japoniei şi primul născut după cel de-Al Doilea Război Mondial. El a primit în mod oficial titlul de Prinţ Moştenitor în cadrul unei ceremonii care a avut loc în februarie 1991.
În 1993, Naruhito a apărut pe prima pagină a ziarelor din lumea întreagă după ce Palatul Imperial a anunţat logodna lui cu Masako Owada, absolventă a Universităţii Harvard care a făcut carieră în diplomaţie şi care deţinea o specializare în economie. Ceremonia lor de nuntă a avut loc în luna iunie a aceluiaşi an.
Naruhito şi prinţesa moştenitoare Masako au împreună o fiică de 17 ani, prinţesa Aiko, care s-a născut în 2001, la opt ani după nunta lor. În timp ce Masako a suferit din cauza stresului provocat de adaptarea la protocolul imperial şi a fost nevoită să urmeze tratament medical, Naruhito, spre deosebire de mulţi dintre taţii japonezi, a jucat un rol activ în creşterea fiicei sale. Viitorul împărat Naruhito şi-a anunţat intenţia de a continua munca tatălui său. Politica Japoniei se bazează pe un sistem multipartinic, parlamentar şi reprezentativ al unei monarhii constituţionale. Puterea executivă este deţinută de guvern, iar Constituţia japoneză din 1947 i-a limitat rolul împăratului la cel de „simbol al statului şi al unităţii poporului japonez”.
În timpul instalării sale pe tron, noul împărat nipon a purtat un costum din stilul „sokutai”. Această ţinută imperială, arareori prezentată în zilele noastre, are ca piesă centrală un fel de robă voluminoasă din mătase şi de culoarea tutunului, cu mâneci foarte largi şi strânsă pe talie.
Doar împăratul poartă acea culoare brun-aurie, ceilalţi aristocraţi arborând negru, roşu, bleu sau alte nuanţe, în funcţie de rangurile lor. Hainele de la curtea imperială conţin adeseori motive cu păsări, considerate trimişi divini în timpurile străvechi, iar îmbrăcămintea exterioară a împăratului este ornată cu un desen reprezentând un fenix chinezesc mitologic, simbol al apariţiei păcii.
Sub acea robă groasă, suveranul poartă mai multe haine, din care unele sunt vizibile, deoarece roba brun-aurie îi ajunge până la jumătatea gambei. Pe parcursul ceremoniei, împăratul şi ceilalţi bărbaţi din aristocraţie vor ţine în mâini un „shaku” – un fel de sceptru, realizat sub forma unei scânduri înguste din lemn.
În trecut, membrii de la Curtea Imperială ataşau de acel „shaku” o „fiţuică”, un mic document cu însemnări care îi ajutau să nu uite succesiunea corectă din cadrul acelui ansamblu complex de ritualuri.
Planşeta este, de asemenea, un indicator al stării de concentrare a proprietarului său. „Dacă aveţi mintea în altă parte sau gândurile vă sunt confuze, ceilalţi îşi vor da seama foarte repede, căci acel ‘shaku’ se va apleca într-o parte”, a explicat Tomitaro Hashimoto, profesor de şintoism la Universitatea Reitaku.
Însă cheia de boltă a întregii ţinute a împăratului este „kanmuri”, un fel de pălărie neagră cu bază plată, decorată cu o creastă înaltă de 60 de centimetri.
Noua împărăteasă, Masako, a purtat o îmbrăcăminte complexă, cunoscută de publicul larg sub numele de „junihitoe” – haine în straturi multiple.
Părul prinţesei Masako va fi aranjat într-o coafură specială, realizată sub forma unui coc amplu susţinut printr-o tiară aurie.
Un ritual-cheie ce marchează trecerea de la un împărat la altul este reprezentat de transmiterea „celor trei comori sacre”, despre care legenda spune că sunt mai vechi de un mileniu şi ar fi fost oferite familiei imperiale japoneze de zeiţa soarelui, Amaterasu.
Aceste comori sunt „Yata no Kagami” (o oglindă), „Kusanagi no Tsurugi” (o sabie) şi „Yasakani no Magatama” (o bijuterie neidentificată). Posesia acestor trei comori este considerată drept o dovadă esenţială a legitimităţii împăratului, însă nu există fotografii ale celor trei obiecte şi nici chiar împăratul nu poate să le vadă. „Nu ştim cu exactitate cum arată”, a declarat Eiichi Miyashiro, specialist în istoria familiei imperiale, pentru cotidianul Asahi Shimbun.
Cele trei obiecte au fost transmise pe 1 mai în cadrul unei ceremonii la care noul împărat a participat în costum occidental şi de la care femeile sunt excluse. O replică a sabiei şi bijuteria originală vor fi prezentate împăratului învelite într-o ţesătură.
Aceste două obiecte sunt păstrate în Palatul Imperial din Tokyo, alături de o replică a oglinzii, care nu este utilizată în timpul ceremoniei.
Perioada de domnie a noului împărat al Japoniei, Naruhito, care va debuta pe 1 mai, va fi cunoscută în istorie ca „Reiwa”, a anunţat premierul nipon Shinzo Abe, într-o conferinţă care a avut loc luni, la Tokyo
Regulile stipulează că numele erei trebuie să coincidă cu idealurile naţiunii, să fie format din două „kanji” (caractere), să fie uşor de scris şi de citit. Nu trebuie să fie utilizat în mod comun şi nici să fi fost folosit într-o combinaţie anterioară.
În istoria modernă a Japoniei au fost patru perioade de domnie: Meiji (1868 – 1912), Taisho (1912 – 1926), Showa (1926 – 1989) şi actuala Heisei, tradusă prin „obţinerea păcii”.
Cele trei decenii ale erei Heisei au fost marcate de prăbuşirea economiei Japoniei, ani de stagnare, dezastre naturale şi propagarea social media.
Sursa: Adevărul
