Am scris de curând despre fraţii Constant, unicat în lume ca scriitori.
Azi scriu despre o familie de scriitori, tot olteni, Tănăseștii, Iancu, Gabriel și Camil.
Iancu Tănăsescu s-a născut în Regatul Brâncoviei, Judeţul Olt, ca fiu al lui Dumitru (Titi) Tănasescu şi al Mariei Tănăsescu, fostă Enache, fiica administratorului moşiei brâncovenilor, Apostol Enache. În 1955, Iancu Tănăsescu urmează cursurile şcolii din Brâncoveni. Considerându-se inspirat de divinitate, scrie, la 14 ani, un jurnal despre folclorul ce reprezintă ,,izvorul fiindului”. Din 1962 este elev intern la Liceul Radu Greceanu din Slatina, cu sabia exmatriculării deasupra capului din cauza rezistenţei bunicului patern, Constantin Tănăsescu, câştigător al unor concursuri pe ţară în domeniul agricol, de a se înscrie în colectiv. Străbunicul P. Tănăsescu, viitor jandarm, venea cu Coroniţa de premiant de la Caracal până la Osica. Citeşte mult şi se se pregăteşte să devină ziarist. La 15 ani scrie piesa de teatru ,,Trăiesc, iubesc”, solicită mentorului său Dumitru Cojocaru să intervină să fie jucată pe scenă. In 1967 Coman Sova, redactor Amfiteatrul studentesc, îi reţine în manuscris două povestiri pentru publicare. În 1966 urmăreşte să intre la ziaristică însă, pentru că s-au schimbat regulile, trece pe la filologie. În ultimul moment are inspiraţia să se înscrie la drept, unde frecventează cenaclul, scrie povestiri şi un gen de teatru inedit, Strop teatru. De doua ori face figuraţie în teatru şi film. În 1970 se căsătoreşte cu colega din generală, Ioana Tănăsescu, din căsătorie au rezultat doi copii, Camil şi Gabriel. În 1973, Constantin Toiu se arată entuziasmat de stilul povestirilor scurte. In 1971 devine judecator la Slatina şi se dedică studiului şi practicii judiciare. În 1973 înfiinţează, la Biblioteca Judeteană, alături de alţi creatori tineri, Cenaclul Balada. În ianuarie 1977 redactorul şef al Editurii Cartea Românească Mihai Gafiţa verifică volumul de povestiri, însă proiectul cade, fiindcă redactorul cade victima dezastruosului cutremur din luna martie 1977. În 1980 devine judecător la Tribunal, însă apar probleme referitoare la Petre Rosca, socrul său, a cărui familie bogată a edificat şi a donat mai multe construcţii şi terenuri (150 ha) comunităţii. În 1980 filosoful Constantin Noica îi răspunde pe cărţi poştale în plic dublat de la Păltiniş. Obţine funcţii de conducere în sistemul judiciar, iar din 1991 predă la Fac. de Drept a Universităţii din Craiova, urcă în ierarhia universitară devenind profesor. Citeşte în cenaclul Ramuri condus de poetul Marin Sorescu. Se instalează la conacul familiei din Brancoveni, unde scrie lucrări de specialitate şi de literatură. Premiul Academiei Internaţionale Mihai Eminescu, 1997, pentru lucrările de literatură juridică, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Craiova, 2017, pentru romanul Hermionul, Premiul Vintilă Dongoroz al Uniunii Juriştilor din România.
Fișa de creație:
-După amurg, 1987, Ramuri, Craiova, România; -Umilul, 1997, INS Bucureşti, România; -Mitologia fiinţei, 1999, INS Bucureşti, România; -Interminabile, 2007, Ramuri, Craiova, România; -Apologia, 2014, Contrafort, Craiova, România; -Hermionul, 2017, Contrafort, Craiova, România; -Războiul de şapte zile, 2017, Contrafort, Craiova, România; -Rebelii în stradă, 2018, MJM, Craiova, România; -Neguţătorul de iluzii, 2018, MJM, Craiova, România; -Fuga de împărăţii, 2018, MJM, Craiova, România; -Îngerul orb, 2018, MJM, Craiova, România; Referințe critice (în periodice și în volume) : Lucian Gruia; Emil Lungeanu; N Georgescu. Colaborări în periodice: OltArt Slatina,2014, Ramuri Craiova, 2016.
Camil Tănăsescu, născut la Slatina, judetul Olt. A fost ziarist la coditianul „Evenimentul zilei”. A studiat drept şi filosofie. Are masterat în Criminologie, Marketing şi negocieri în afaceri. Este manager de proiect, iniţiator şi evaluator de programe studii universitare, moderator şi organizator de conferinţe naţionale şi internaţionale. E avocat, conferenţiar universitar, doctor în drept, titular curs de Drept penal general, Criminologie, Psihologie judiciară, Combaterea criminalităţii, în cadrul UniversităţiiCreştine „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, Facultatea de Stiinţe Juridice şi Administrative. A fost prodecan, director de departament, secretar ştiinţific. Este preşedintele subcomisiei de evaluare şi acreditare în cadrul aceleiaşi instituţii, precum şi membru în comitetele de redacţie ale unor reviste din domeniul dreptului. Dar, „Poemele sale trimit la umanitate ancestrala”, spune Ioana Dinulescu, iar Davian Vlad, cu privire la scrierile autorului, subliniază că ”Miza este a acelei simbolistici universale, a tuturor acelor mituri care o compun şi o remodelează…”.
A publicat peste 10 titluri, în mai multe ediţii, în specialităţile Drept penal, Criminologie si Psihologie judiciară, precum şi peste 20 de articole în reviste de drept naţionale şi internaţionale, iar în calitate de prozator şi poet, 8 cărţi de literatură.
Fișa de creație:
-Consolatio, 2007, Ramuri, Craiova, România; -Caligraful, 2009, Ramuri, Craiova, România; -Fidelio/Infidelio, 2012, Ramuri, Craiova, România; -Iluminatio, 2012, MJM, Craiova, România; -Leviathanul, 2012, Ramuri, Craiova, România; -In corpore, 2013, Aius, Craiova, România; -Odisee tribală, 2014, MJM, Craiova, România; -Resignatio, 2014, Contrafort, Craiova, România; -Odă pentru ultima clipă, 2018, MJM, Craiova, România; Referințe critice (în periodice și volume): Aureliu Goci; Lucian Gruia; Emil Lungeanu; Ancuţa Leonard; Octavian Soviany; Graţiela Benga; Bogdan G Stoian; N Georgescu.
Premii literare: Consolatio, premiul pentru carte de debut al Festivalului de literaratură Tudor Arghezi Craiova, 2008.
Gabriel Tănăsescu, născut în 1975 la Slatina, a studiat dreptul şi filosofia. Este doctor în drept şi are un masterat în filosofia culturii. A publicat poezie, proză, eseuri şi o piesă de teatru. Este membru al Uniunii Scriitorilor şi lector universitar la Facultatea de Drept unde susţine cursul de Criminologie. A debutat în revista Flagrant, pe 27 iulie 1992. În Martie 1996 citeşte poezie în Cenaclul Ramuri al Filialei Uniunii Scriitorilor din Craiova. De-a lungul timpului are cronici pozitive din partea scriitorilor Petre Anghel, Constanţa Buzea, Lucian Chisu, Ion Ianosi, Cristian Târziu. A scris singur, ori în colaborare, şi a publicat 10 cărţi şi articole de specialitate în reviste din ţară şi străinătate.
Fișa de creație:
-Reinfern, 1995, Europa, Craiova, România. -Traducere, Tom Reisen, Pătratul umbrei şi azurului, 1995, INS Brâncoveni, România;
-Esenianul, 1997, INS Brâncoveni, România; -Acedia, 2001, Sitech, Craiova, România; -Lectisternium, 2004, Eminescu, Bucureşti, România; -Vânătoarea de zibeline, 2010, Eminescu, Bucureşti, România; Referințe critice (în periodice și în volume): Petre Anghel, Constanta Buzea, George Popescu; A. Gagiu; C. Dascălu; Dumitru Andreca; Lucian Chişu; Victor Ursu; Cristian Târziu; Ion Ianoşi; Premii literare: Premiul Mihai Eminescu pentru debut, din partea Academiei Internaţionale Mihai Eminescu, Craiova, România, 1996.
