Meningita reprezintă inflamarea meningelor, membranele care acoperă creierul şi coloana vertebrală, şi este cauzată frecvent de o bacteria sau un virus. Infecţiile apar mai des în rândul copiilor, al adolescenţilor sau adulţilor tineri, însă riscul există şi pentru persoanele vârstnice sau cele care au un sistem imunitar slăbit, scrie CSID.
Există două tipuri de meningită:
Meningită virală – este cea mai frecventă formă şi nu prezintă simptome grave. În cazurile severe, aceasta poate duce la febră şi frisoane. Meningita virală afectează anual 80-92% din copiii mici şi sugari. Aceasta poate fi transmisă prin mâncare, apă şi obiecte contaminate.
Meningită bacteriană – este cauzată de Neisseria meningitidis (meningococul) sau Streptococcus pneumoniae (pneumococul), bacterii localizate la nivelul gâtului şi la nivel nazal, fără a provoca afecţiuni. Însă, ele pot cauza meningită în cazul în care ajung în fluxul sanguin, iar prin intermediul acestuia, la nivelul lichidului cefalorahidian (LCR) sau la nivelul membranelor creierului (meninge). Streptococul de grup B şi Listeria monocytogenes sunt alte două bacterii ce pot cauza meningită. În cele mai multe cazuri, meningita cauzată de Streptococul de grup B a fost regăsită în rândul nou-născuţilor, numita meningita neonatală, iar cea cauzata de Listeria în rândul adulţilor în vârstă. Meningita bacteriană este rară, însă foarte periculoasă şi poate fi transmisa prin intermediul secreţiilor nazale şi a salivei. Dacă nu este tratată, se poate ajunge la afecţiuni ale creierului sau chiar deces.
De asemenea, meningita poate fi cauzată şi de anumite medicamente, însă astfel de cazuri sunt foarte rar întâlnite.
Trebuie ţinut cont că meningita este o boală contagioasă iar germenii care au cauzat-o pot fi uşor trasnmişi de la o persoană la alta prin tuse, strănut sau chair sărut.
Simptomele meningitei: gât înţepenit şi durere în zona cervical, febră, dureri de cap, stări de vomă, somnolenţă, dureri musculare, frisoane, fotofobie.
În cazul copiilor pot apărea iritaţiile pe piele, refuzul de a mânca şi plânsetele atunci când sunt ţinuţi în braţe.
Medicii recomandă să mergeţi la consult de specialitate imediat ce observaţi simptomele descrise mai sus deoarece numai un medic poate stabili cu exactitate dacă este meningită şi, dacă da, ce tip este şi ce tratament se impune.
Meningita bacteriană poate fi tratată cu antibiotice prescrise la recomandarea medicului, dar uneori poate fi necesară şi administrarea de medicamente pe bază de steroizi. Pacientul necesită internare şi supraveghere permanentă pentru observarea evoluţiei bolii şi pentru a identifica efectele medicaţiei.
Meningita virală, în schimb, poate fi tratată la domiciliu cu medicamente antiinflamatoare şi prin consum ridicat de lichide, care grăbesc vindecarea. Tratată corespunzător, această formă uşoară de meningită poate fi vindecată în mai puţin de două săptămâni.
Pentru a preveni îmbolnăvirea de meningită, este important ca părinţii să le ofere copiilor vaccinurile necesare pentru imunizare.
Nu toate tipurile de meningită pot fi prevenite prin vaccinare, însă vaccinarea este un mod eficient de profilaxie. Există mai multe tipuri de vaccinuri împotriva meningitei şi anume:
• vaccinul împotriva pojarului, a oreionului şi a rubeolei, administrat de rutină la copiii de 12 luni-15 luni.
• vaccinul împotriva varicelei (vărsatul de vânt), recomandat la copii cu vârste mai mici de 18 luni, la copii mai mari, adolescenţi şi la adulţi care nu au avut vărsat de vânt.
• vaccinul HIb (anti Haemophilus influenzae de tip B) se recomandă la toţi copiii cu vârste între 2 luni-5 ani, la toate persoanele cu vârste peste 5 ani care au siclemie (anemie cu hematii în seceră) sau au sistemul imunitar slăbit.
• vaccinul meningococic este recomandat la persoanele cu risc crescut de infecţie, precum vârstnicii, copiii şi adulţii cu sistemul imunitar slăbit. Administrarea vaccinului nu îi va oferi copilului imunitate pentru tot restul vieţii împotriva meningitei deoarece aceasta poate fi cauzată şi de alte bacterii şi virusuri. Acest vaccin se va administra intramuscular si va proteja nou-născutii după 2-3 doze în proporţie de 95%, fiind în special recomandat celor trecuţi de vârsta de 2 luni.