duminică, decembrie 22, 2024

Ultima ora

Sport

Omul dezamăgit, dar neclintit. Voluntarul Costel: „În spitalul nr.1 Craiova copiii bolnavi de cancer nu au medicamente”

Când m-am oprit să vorbesc cu „omul cu pancarta” mi-am dorit, dar nu am crezut că va reuşi să mişte atâtea suflete. Nu am crezut pentru că, acolo, în piaţă, nu i s-a dat prea multă atenţie. Am scris, pe scurt, cum am simţit povestea mesajului afişat de omul rămas aproape singur pe strada Alexandru Ioan Cuza, din Craiova, după încheierea mitingului PSD. Mesajul lui nu a rămas însă uitat, undeva. Mulţi oameni au reacţionat, iar colegii din presa centrală fie au preluat ştirea publicată pe site-ul nostru, fie l-au sunat pentru a-i cere să-şi spună, din nou, povestea.

După încheierea mitingului PSD am rămas pe treptele platformei amenajate în faţa Teatrului Naţional „Marin Sorescu” pentru jurnalişti, pentru a scrie o ştire. Când mi-am ridicat ochii am realizat că mulţimea se dispersase. În doar câteva minute, dintr-o mare de oameni, pe stradă au mai rămas câţiva. Între care şi „omul cu pancarta”. O ţinea ridicată, sperând ca mai marii de la Bucureşti, care încă nu plecaseră din zonă, să-şi întoarcă privirea spre el. O bătrânică era singura persoană care vorbea cu el. M-am apropiat, m-a văzut. Nu am să uit niciodată privirea acestui om, privire pe care am reuşit să o surprind într-o fotografie. Disperare. Nu pentru sine, ci pentru bieţii copii care duc o luptă nedreaptă cu cancerul.

„În spitalul nr.1 Craiova copiii bolnavi de cancer nu au medicamente”. Este mesajul de pe pancarta pe care cei care trebuiau să o vadă nu au observat-o.

Policlinica Buna Vestire Craiova

„Nu s-a oprit nimeni să discute cu mine. Ei ştiu situaţia, nu interesează pe nimeni”, mi-a spus bărbatul aproape resemnat.

Cu greu a reuşit omul să-şi spună oful. Cu lacrimi în ochi şi cu un nod în gât mi-a spus: „Medicamentele sunt, de ce nu se aduc? Sunt bani donaţi în conturile spitalului şi nu se folosesc. Au fost medicamente şi nu s-au cumpărat. Banii sunt tot acolo. Se fac referate şi nu se rezolvă nimic şi copiii continuă să nu aibă medicamente. Se descurcă fiecare cum poate. Părinţii sunt în genunchi. Nu au bani, copilul e bolnav. N-au soluţii. Şi atunci apelează la Dumnezeu, la voluntari, la ONG-uri”.

Vineri trecuse pe la copiii internaţi la Oncopediatria Spitalului Judeţean de Urgenţă din Craiova. Se făcea curăţenie. Dar asta nu se întâmplă mereu, mi-a spus bărbatul.

„Astăzi se făcea curăţenie în spital că au început controalele astea ale ministerului. Dar dacă facem controale doar în ajun de alegeri nu putem să rezolvăm nimic. Copiii continuă să rămână fără medicamente. Aduc părinţii, aducem noi, fiecare de unde poate. Am adus medicamente din India, este incredibil! Pe nimeni nu interesează”, a mai spus bărbatul.

L-aş mai fi întrebat multe. Omul era însă vizibil obosit. Obosit de lupta surdă pe care el, voluntar la oncopediatrie, alţii ca el şi părinţii copiilor bolnavi de cancer o duc cu statul bolnav de dezinteres.

 

Cine este „omul cu pancarta”

Jurnalista Elena Stancu, fiica şefei secţiei de oncopediatrie de la SJU Craiova, una dintre persoanele care, de-a lungul timpului, au semnalat problema lipsei medicamentelor pentru aceşti copii, a scris cu ceva timp în urmă povestea „omului cu pancarta”.

Îl cheamă Costel Bencea. El este cetăţean portughez.

„A plecat din România în 1998 și trei ani nu și-a văzut deloc părinții, pentru că stătea fără acte în Portugalia. A lucrat la negru într-un bar și în construcții, iar în ultimii ani a fost șofer de taxi. Costel s-a întors în Craiova când s-a îmbolnăvit mama lui. După un an, mama lui a murit, dar măcar Costel a fost lângă ea când a căzut la pat și a fost aici s-o înmormânteze.

Anul trecut, Costel a mers la secția de Oncopediatrie din Craiova și a întrebat cum poate să ajute. A cumpărat păpuși cu aripi de zâne, 13 lenjerii pentru paturile din Oncopediatrie și o imprimantă. A ajutat cu bani o mamă săracă, dintr-un sat de lângă Craiova, care avea o fată de 14 ani, grav bolnavă, internată de câteva luni – fata se sătura uneori de mâncarea din spital, iar mama nu-și permitea să-i ia mâncare de la magazine”, scrie Elena Stancu.

Pentru medicamentele cumpărate din India pentru copiii bolnavi de leucemie, Costel a plătit 1.400 euro.

„Cel mai greu i-a fost să le aducă în România, pentru că citostaticele nu sunt aspirine și nu se pot cumpăra din farmacii obișnuite.

Costel nu e un om bogat, din contră. Economiile lui s-au terminat și, în curând, trebuie să se întoarcă în Portugalia să muncească. Dar nu-l lasă inima să plece”, mai scrie Elena Stancu.

După ce am publicat articolul referitor la omul rămas în stradă, după mitingul PSD, cu pancarta ridicată mai mulţi colegi din presa centrală s-au arătat interesaţi de povestea lui.

Jurnaliştii de la Republica l-au sunat. Costel nu s-a ferit să vorbească despre drama copiilor de la oncopediatrie.

„Nu mă mai surprinde mare lucru în România din păcate, dar am văzut copii atât de mici umblând cu perfuzia după ei, copii mici plângând atunci când le schimbau branula. Când am aflat că nu au medicamente mi s-a părut ceva din altă lume. Să nu ai și să nu încerci să ai, tu ca responsabil de spital, ca stat… E ceva ce se perpetuează și există o lipsă de interes în a se rezolva. Parcă ne-am dezumanizat. Dacă nici situația unor copii bolnavi nu ne mai impresionează, înseamnă că nu ne mai impresionează nimic”, a spus el pentru Republica.ro.

Costel a stat cu pancarta în mână pe tot parcursul mitingului. Unii i-au spus că ştiu povestea dar…

„Pe mine nu m-a interesat baia lor de mulțime, am stat singur într-un colț, cu pancarta, a venit și o bătrână lângă mine. Restul erau susținători. Ce m-a frapat era că foarte mulți treceau, citeau și spuneau: – Da, așa este. Și eu n-am înțeles: Dacă ei conștientizau, de ce au venit să aplaude? Pe de altă parte, au fost mulți care au ieșit din primărie și erau râuri de oameni care curgeau și eu eram cu pancarta și nu aveau curaj să se uite la mine. Se uitau în pământ. Îmi dau seama că ei conștientizează”, a mai povestit bărbatul.

Cineva, din mulţime, i-a rupt pancarta pe care o avusese iniţial. A cumpărat o sacoşă de cadou şi a scris pe spatele ei.

„Eu nu am Facebook și cu toate acestea m-ați sunat și m-au mai sunat două televiziuni și m-au mai sunat oameni. Îmi dau seama că ceva se va face spre binele copiilor”, a mai spus Costel, pentru Republica.ro.

Jurnalul Olteniei a scris în mai multe rânduri despre problema lipsei medicamentelor de la Oncopeditria din Craiova. Mereu s-a promis că vor fi luate măsuri. S-a promis…

Politica