Cazinou slot câștigător gratuite fara depunere 2026

  1. Jocuri Ca La Aparate True Gift Redemptions: Oamenilor le plac locurile în care primesc atenție și jucătorii nu sunt diferiți.
  2. Seven Casino Ro 2026 Review - Mai mult, unele site-uri oferă planuri de plată, care vă pot ajuta să vă măriți veniturile și să vă gestionați cas.
  3. Coinspaid Casino Rotiri Gratuite Fara Depunere: Puteți monitoriza în mod constant progresul folosind traseul Bonus din partea stângă, care se va aprinde pe măsură ce vă apropiați de declanșarea uneia dintre runde.

Română slot bonus fara depunere

Descarcare Jocuri Gratis Casino
Revenirea la procentul de jucător este destul de bună, deși, la 95,06 la sută.
Casino Bonus Fara Depunere 2026
În total, este un slot cu tematică fantezie care oferă jucătorilor diferite moduri de a câștiga.
Carduri Super Lucky juegos Deluxe sunt disponibile pentru descărcare.

Aparate de slot gratuite 2026

Jocuri Cu Fructe Ca La Aparate
În cele din urmă, toate câștigurile câștigate din rotiri trebuie să fie pariate 65x înainte de a putea fi retrase.
Jocuri Online Gratis Ca La Aparate Cu Fructe
În total, puteți debloca 25 de spații cu cinci victorii la rând, ceea ce înseamnă că Reel Rush are 3125 de moduri de a câștiga.
Aparate 77777 Gratis

RAITĂ PRIN VIAŢĂ: DESPRE CINISM, COSMOPOLITISM, RELIGII ŞI SISTEME SOCIALE (2)

Maces Mihai

Religiile cele mai răspândite în lume ar fi : Creștinismul (33.2%), Islamul ( 23,23%), Buddhismul (22.67%) şi Hinduismul (14.55%). Restul populaţiei mondiale aparţine unor alte religii, adică se închină unor zei proprii, iar populaţiile fără religie sunt în procent nesemnificativ. Sistemele sociale cele mai răspândite în lume sunt ,,Capitalismul” şi utopia reală zisă ,,Socialism/Comunism”. Aforistic, Ivo Mijo Andric zice undeva că ,,Diferenţa dintre socialism şi capitalism constă în faptul că în socialism nu există Dumnezeu, iar în capitalism Dumnezeu este banul” (Karl Marx zicea, mai poetic: Banii sunt târfa universală). Dar societăţile nu sunt pur şi simplu capitaliste sau socialiste. Toate societăţile sunt într-o oarecare măsură socialiste (chiar şi Statele Unite, în mod sigur o societate relativ mai capitalistă decât majoritatea celorlalte, sunt surprinzător de socialiste). Paradoxal, în Statele Unite ,,socialismul” este numit ,,liberalism”, iar socialiştii sau social-democraţii, care se autodenumesc ,,liberali”, detestă să fie numiţi ,,socialişti”. Banii, însă ,,târfa universală”, îl înstrăinează pe om de om, ei fiind adevăratul şi veşnicul spirit universal.

Karl Marx, prin utopia lui, a vrut să-l elibereze pe om de condiţia sa, dorind fericirea pentru cei mulţi, asemenea unui Prometeu. Viziunea sa a dorit, nu să schimbe o stare socială sau un regim, ci politica însăşi, să schimbe temeliile lumii, din care trebuie să dispară religia, statul, clasele sociale, omul depinzând doar de el însuşi şi de legile sociale pe care le va conştientiza. După cum îl descrie şi Orwell, capitalismul este sistemul capabil să transforme oamenii în roboţi lipsiţi de doza minimală de conştiinţă.

Marx este autorul moral al experimentului înfiorător numit comunism, ca alternativă la capitalismul sălbatic, cinic, în aceeaşi măsură în care Nietzsche este vinovat de la fel de cinicul şi sălbaticul genocid nazist care, nu ştim nici azi, că nu ne-a dat în gând să ne-ntrebăm, dacă este de sorginte capitalistă ori comunistă. Prăbuşirea celor două clare şi clasice regimuri economice experimentate în ultimele două secole, capitalismul şi comunismul, ne-ar îndemna să încercăm un alt regim, fie el şi mixt, adică un regim de coabitare. Aşa cum a ştiut să inventeze regimul înşelătoriei concurenţiale (capitalismul), şi pe cel al egalitarismului utopic (comunismul), omul trebuie să fie capabil să inventeze unul mai puţin bazat pe hoţie/înşelătorie, şi mai apropiat de nevoile sociale. Aşa că, măcar la noi, să ne lăsăm de înşelătoria, cum că nu mai avem comunism şi comunişti, ci doar capitalişti de sus şi până jos. Cum dracu să fie capitalişti alde (nu ALDE-partidul) nea Ion de la Măceşu de sus, şi să nu fie comunişti ăia din ALDE, în frunte cu alde/ALDE Tăriceanu, ăia din USL/PCR, care nu s-au desfiinţat, există prin ALDE-PSD. Zău aşa, chiar ne-am nărozit de tot?!

De la o vreme, viaţa mea, câtă mai este, se desfăşoară între sublim (cărţile scrise ori cele la care scriu) şi ridicol (viaţa socială execrabilă oferită de statul român, dusă până la anularea identităţii existenţiale, adică la umilinţă). Ca atare, având timp berechet între cele două stări-căci n-am voie nici să muncesc, nici să mă bucur de vreo bunăstare umană fiindcă nu vrea STATUL ROMÂN, ,,simţ enorm şi văz monstruos” (Caragiale) monstruozităţile unor semeni de la noi ori de aiurea, unii în ,,foncţii de partid si de stat”, alţii, veşnicii votanţi după primirea de ciosvârte. Fără să vreau, sau fiindcă suntem în zile cu mulţi sfinţi, vin Sfintele sărbatori pascale, trag concluzia că istoria umanităţii e eminamente religioasă. ,,Religia, o frază de dânşii inventată / ca cu a ei putere să vă ţină-n jug…” (Eminescu) e confirmată, fie dacă răsfoieşti câteva pagini din Istoria Religiilor (Mircea Eliade: ,,în timp ce grupuri și mici triburi aveau credințe supranaturale, aceste credințe sunt adaptate la populații mai mici. Religia organizată a apărut ca un mijloc de asigurare a stabilității sociale și economice pentru populații mai mari…”, fie dacă urmăreşti ultimele ,,iesiri” în presă/public ale ,,fruntaşilor”. De la războiul/terorismul islamic , prin a cărui ideologie mor oameni (mai ales de foame), până la aberaţiile economice, şi nu numai, ale ,,patriarhilor” României, prin a căror ideologie mor (mai ales de foame) oameni, începem să înţelegem că nu mai avem scăpare nici măcar în CREDINŢĂ, singura care ne mai rămăsese.

Mărturisesc sincer că n-am interese ,,convergente”, nu fac politica vreunui partid şi nu mă interesează nicio funcţie. Normal ar trebui să stau în banca mea de pensionar (nici nu vă închipuiţi ce groaznică e banca asta pe care, când stai, îţi dai seama că, gata, nu mai ai mult de stat pe aici, prin lume!). Dar eu sunt un sentimental cerebral, veşnic în umbra rece a luciditătii, şi-mi zic, în fiecare zi, că, totuşi, fiecare zi/oră/an/lună contează peste tot şi peste toate. Ca atare, că nu mai am/avem mult timp la dispoziţie, mi se pare firesc şi normal să-mi continui activitatea de dinainte, făcută printre picături, adică ziaristica şi scrierea de cărţi, ca să n-o tulbur pe aceea de om al muncii (în diferite funcţii) în iubita noastră societate românească pre şi post revoluţionară care, nefiind a noastră că n-a vrut omul, poate fi a urmaşilor noştri, dac-o vrea Domnul.

Bottom of Form

author avatar
Maces Mihai
Distribuie acest articol