Puţini ştiu că Vâlcea deţine un mare patrimoniu naţional de mănăstiri şi schituri, acest ţinut fiind numit, pe drept cuvânt, şi Athosul României. Dar şi mai puţină lume cunoaşte faptul că, la Vâlcea, avem două „Meteore”. Adică, două mănăstiri absolut divine, care sunt proiecţiile raiului pe pământ. Sunt două mănăstiri ridicate pe culme de munte, mănăstiri care străpung, cu cupola, cerul, iar, cu temelia, stânca dură, potrivit ramnicuvalceaweek.ro.
Aflată la 840 de metri altitudine, Mănăstirea Arnota, ctitorie a lui Matei Basarab, reprezintă una din „Meteorele” României, iar legendele care o înconjoară merită rememorate.
Drumul spre Arnota este unul care urcă serpentinant pe lângă cariera de piatră și lasă în spate Valea Bistriței, râul care a dăltuit în munte cele mai înguste chei în calcar din România.
Mănăstirea Arnota nu este una mare, are aspect de cetate cu ziduri groase, dar pe cât este de mică, pe atât este de cochetă. Iar liniștea de aici, de pe vârful muntelului, confirmă zisele fostului arhiepiscop al Râmnicului, Gherasim Cristea, care spunea că locul „înseamnă ultimul pas spre Dumnezeu. Este locul cel mai înalt și la propriu și la figurat. Acolo, un clopot mare sună: bam!bam!bam! Despică văzduhul peste tot, de parcă acolo începe facerea lumii…”.
Da, Arnota este mănăstirea care te apropie de Dumnezeu. Și nu doar ca altitudine. O curte plină de flori de toamnă, cu alei romani horezucurate, în care și șoaptele au ecou, câțiva călugări care îți dau senzația că nu pășesc. Locul pare încremenit în timp.
Potrivit Adevărul, încă de la începutul secolului al XV-lea, pe Muntele Arnota din judeţul Vâlcea se întemeiase vatra unei sihăstrii. Câţiva călugări din Lavra Bistriţei doreau să se retragă din furnicarul obştei mari. Au luat potecile codrilor până când au găsit un loc potrivit să ridice o biserică din lemn cu hramul „Înălţarea Domnului”. Sihăstria „Legămintele Leonului”, aşa cum o găsim în cronicile vremii, este de fapt sihăstria de pe Muntele Arnota, susţine stavrofora Ambrozia Rucăreanu. La sfârşitul secolului XV era o bolniţă pentru sihaştri.
Legenda spune că în anul 1633, Matei Basarab a aflat, la scurtă vreme după ce a urcat pe tronul Ţării Româneşti, că turcii îi vor capul. Înştiinţat din vreme şi întovărăşit de câţiva curteni, domnitorul a fugit de la Târgovişte la Curtea de Argeş. Turcii au fost amăgiţi, schimbând ascunzătorile. Au luat-o prin munţi, au ajuns la Cozia, după care tot prin munte au ajuns la Iezer şi Bistriţa. De aici, s-au avântat pe culmile Munţilor Căpăţânii. N-ar fi reuşit să scape de sabia turcilor, dacă un arnăut, angajat gardă de corp pentru boieri, nu i-ar fi luat locul domnitorului. Şi-au schimbat hainele între ei şi aşa a scăpat voievodul. Drept mulţumire, Matei Basarab a construit biserica din zid şi de atunci schitul s-a numit Arnota.
Prima atestare a acestei mănăstiri este de la 11 iulie 1636, într-un hrisov al lui Matei Barasab.
Dintre toate ctitoriile, Arnota a fost cea mai îndrăgită de Matei Basarab, motiv pentru care a înzestrat-o cu multe averi şi danii. Osemintele tatălui său, Danciu, au fost aduse aici de la Alba Iulia şi înhumate în pridvorul bisericii.
Printre darurile făcute de Matei Basarab bisericii se află şi o serie de moaşte cumpărate „pe bani grei”, de la Muntele Athos. Ele au luat apoi calea tezaurului românesc spre Rusia, şi au fost printre puţinele lucruri returnate de ruşi.
Tabloul votiv de pe pereţii bisericii certifică faptul că biserică a fost construită ca necropolă a familiei. Ulterior, Constantin Brâncoveanu a adus o serie de contribuţii bisericii.
Catapeteasma lucrată în lemn de tei aurit dăruită de domnitor mănăstirii Arnota se află acum expusă la Muzeul de Artă din Bucureşti, după ce a trecut printr-un proces major de restaurare. În anul 2000, mănăstirea a cunoscut o reabilitare din temelii.
A doua mănăstire este cea de pe Vârful Romani, la peste 1.400 de metri altitudine, ctitoria lui Dumitru Creştin în memoria fiicei sale, Alina-Maria, care s-a stins din viaţă la vârsta de 25 de ani. Mânăstirea a fost inaugurată în 2012.
Locul ales pentru această podoabă a Episcopiei are şi el o poveste destul de interesantă. După o zi întreagă în care episcopul vicar Emilian Lovişteanu a umblat pe munte, a fost impresionat de frumuseţea acestor meleaguri şi a decis ca aici lăcaşul să fie construit. Obştea de moşneni a donat terenul pentru construcţie, care a fost sfinţită în toamna lui 2014 de ÎPS Varsanufie.
Din curtea mănăstirii se vede Parângul în toate direcţiile iar în jurul acestei minuni divine s-a construit o staţiune nouă. Mânăstirea are hramul Adormirii Maicii Domnului şi este locul unde se spune că îngerii se odihnesc noaptea.
Nu rămâne decât să vizitaţi cele două Meteore ale României, locuri unice în acest judeţ, poate cel mai frumos al României.
