Dar ce e democraţia? ziceam în finalul ultimului editorial de dinainte de “Ziua Culturii Române” care, pentru mine, e Ziua lui Mihai Eminescu”, şi despre care am scris cu recunoştiinţa celui care înţelege că Eminescu este Cultura Română (care cuprinde şi Cultura Politică la români-vezi ,,Eminescu. Scrieri politice”)?
Democraţie (gr. demos „popor“ şi kratos „putere“) e o formă de guvernământ organizată pe temeiul principiului potrivit căruia puterea aparţine poporului. Democraţia are un caracter de clasă socială şi nu este altceva decît o formă a dictaturii claselor dominante. De aci începe nebunia mondială privind democraţia.
Avem Democraţie burgheză (capitalistă) – este de fapt o formă de guvernare care sprijină interesele capitaliştilor, ale unei minorităţi a populaţiei, cu limite istorice determinate, generate de interesele menţinerii capitalismului, ale apărării şi dezvoltării sistemului de exploatare şi asuprire a oamenilor, care împiedică participarea lor reală şi deplină la viaţa politică şi îi supune diverselor forme de manipulare politică.
Şi avem Democraţie proletară (socialistă) – formă de guvernare care reprezintă interesele majorităţii populaţiei; echivalent al termenului marxist de ,,Dictatură a proletariatului”. Democraţia proletară nu este doar democraţie reprezentativă, este democraţie participatorie, directă. Prima formă de democraţie proletară a fost Comuna din Paris (26 martie – 30 mai 1871), care ne-a demonstrat că, de fapt, ,,democraţia participatorie” era valabilă doar pentru ,,capii” acesteia, cam cum a fost în ..89 ,,Revoluţia” noastră sau, cum a fost ,,Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie”, care ne ţine captive şi astăzi. Reprezintă, democraţia proletară, un mod perfid de existenţă istorică, drept pentru care, democraţia burgheză îi foloseşte din plin principiile, astfel că avem un tip superior de democraţie, o îmbinare a celor două, într-o societate în care se creează condiţiile obiective şi subiective ale ,,egalităţii între oameni (în domeniul politic şi social-economic, în domeniul instrucţiei şi educaţiei, al culturii), precum şi posibilitatea pentru toţi membrii societăţii de a participa efectiv la viaţa socială, prin exercitarea reală a celor mai largi drepturi şi libertăţi. Democraţia socialistă cuprinde atît libertăţile politice: libertatea cuvîntului, a presei, a mitingurilor şi adunărilor etc., dreptul de a alege şi a fi ales pe baza votului universal, egal şi secret, cît şi drepturile sociale: dreptul la muncă, la odihnă, la învăţămînt, la asigurarea materială în caz de boală şi de pierdere a capacităţii de muncă etc.
Dar, „Democraţia e pentru o minoritate infimă, democraţia e pentru cei bogaţi, – iată democratismul societăţii capitaliste”, zice Marx, care a sesizat admirabil această esenţă a democraţiei capitaliste, spunînd atunci cînd a analizat acea experienţă a ,,Comunei”. Tot el a sesizat admirabil şi esenţa democraţiei capitaliste, spunînd atunci cînd a analizat experienţa Comunei: cei asupriţi sînt lăsaţi să hotărască o dată la cîţiva ani care anume din reprezentanţii clasei asupritoare îi va reprezenta şi îi va călca în picioare în parlament!”. Punctum!
Dacă m-aş/ m-aţi întreba pe mine ce e de fapt Democraţia, v-aş răspunde cu sinceritate că ea, democraţia (cu litera mică) e, de când lumea, o altă unealtă propagandistică sofisticată folosită de om (individ) în lumea socială mondială pentru a domina, în scop propriu, oamenii, adică societatea, adică lumea.
Nimic din ce se întâmplă în societatea românească, dintotdeauna, nu doar în ultimii 30 de ani, nu are vreo legătură cu drepturile şi libertăţile pe care le găsim în ,,Lumea’’ din care ne dorim să facem parte, pentru că principiul libertăţii individuale care se opreşte acolo unde începe libertatea celuilalt este, încă, un fenomen de neânţeles şi, deci de neacceptat pentru români. Societatea noastră românească nu şi-a încheiat socotelile cu epoca Ceauşescu şi comunismul, ba, nici cu celelalte epoci din Istoria sa. Căci o mare parte dintre români regretă pacea socială şi bunăstarea de atunci. Dar noi (şi alte popoare), suntem nişte nostalgici. căci democraţia este un principiu unic, formulat într-un anume fel dar, ca toate teoriile politice, sau ca toate ideile, în general, în anumite zone democraţia este distorsionată. Este vorba de zona Balcanilor, zona cea mai înapoiată a Europei. Dacă analizezi mentalitatea şi gradul de înapoiere, nici măcar n-am putea rămâne surprinşi că nu ne putem compara cu Lumea, că nu suntem ,,În rândul lumii (titlul unei cărţi a poetei Ioana Proca) sau, cum zice un film, „Kapitalism, reţeta noastră secretă”.
A rămas celebră replica pe care unul dintre întemeietorii SUA, Benjamin Franklin, a dat-o unei oarecare doamne, preocupată de politică, la 18 septembrie 1787. Întrebat ce sistem de guvernământ a dat Convenţia ţării care tocmai se năştea, Franklin i-a răspuns: „O republică, dacă o puteţi păstra!”.
Semnificaţia pentru România de astăzi este esenţială. O republică nu poate supravieţui mult timp, după ce cetăţenii ei încetează să creadă în ea…
