Într-un editorial de mai deunăzi ziceam că pe scumpele noastre plaiuri se poartă, de ceva vreme, ca-ntr-o pre(a)lungă ,,gâlceavă a Înţeleptului cu Lumea”, câteva crâncene „războaie” care, pare-se, „s-au transferat”, de la sine ori pe bani frumoşi ori alte interese ce ţin de justiţie, în vestul democratic (care are, şi el, „războaiele lui”), ale căror consecinţe, când se vor termina, nu le putem ghici, că nu ştim cum se vor termina. Dacă adunăm şi cele câteva „războaie clasice”, că avem şi de astea prin diverse „zone de conflict”, am putea zice că Lumea începutului de secol XXI nu stă bine deloc, ba stă chiar pe un butoi cu pulbere (clasică ori nucleară – Doamne fereşte!).
A uitat toată lumea de „loviturile de palat (ţiganiada regală)”, regalitatea devenind o banală anexă a guvernului!?, un fel de RAPPS, de penali, deveniţi biete victime, de banii, mulţi, „nemâncaţi” de la UE, de „…drumurile noastre, toate…” 9 (- Dan Spătaru), de „leu” – moneda noastră naţională, de ROBOR, de nivelul de trai, de şcoli, de spitale, de popor, la urma urmei. Şi el, „Boborul” urmăreşte cu emoţie desfăşurările de forţe de pe vastele şi diversele câmpuri de bătălie („am deschis prea multe fronturi”) stupefiat, neînţelegând nimic. Că, scuze, cum poţi să înţelegi că într-o ŢARĂ pot exista mai multe STATE şi instituţii ale lui, cum să se poată domne? Primul care şi-a luat raniţa la spinare şi armamentul din dotare (vorbele prin care se bagă singur în seamă, în domenii care nu-i aparţin (guvern, relaţii externe, justiţie, etc.) e, cine altul, Liviu Dragnea, cel care declară război „pe viaţă şi pe moarte” (cum o fi războiul pe viaţă, că pe moarte ştim…), fără trupă şi comandanţi, doar cu mercenari ai propriilor interese (de-aia sunt mercenari)… şi dă-i şi luptă neicușorule, zi (prin parlament şi guvern) şi noapte (pe la televizii), până făcu măcel în toate, că nu mai ştii ce să vorbeşti şi ce să taci din moment ce România e în prima linie a bramburelii universale că se sesiză şi UE, unde trimise „șefu”, nu c-o năframă-n vârf de băţ, ci cu o scrisorică, scuze, că trimisul, vvd, nu ştie să vorbească decât citind, în care scrisorică declară război total domnilor de la UE, pe motiv că ei sunt poporul (vvd şi lnd) şi că, scuze, cum îşi permit domnii de la UE să dea în ei, domnilor, „daţi în mine, daţi în fabrici şi uzine”, în popor adică, ce aveţi voi cu hoţii şi corupţii noştri, vedeți-vă de ai voştri, de poporul nostru avem noi grijă să nu mai mişte-n front, l-am pus deja cu botul pe labe, vedeţi-vă de ale voastre, ce nu întelegeţi, noi vvd si lnd avem parlamentul nostru, legile noastre, guvernul nostru, justiţia noastră, CCR e tot a noastră, dacă nu ştiaţi…
Să te cruceşti, să te cutremuri, de câte sunt în aste vremuri… Cineva trebuie să-și facă datoria, dar cine, într-un război ciudat, atipic, dar război, războiul româno-român.
Ca la noi, la nimeni! Căci, războiul este ştiinţa distrugerii, ospăţul morţii, unealta finală a politicii, purgaţie indigestă a politicienilor, în care cel mai bun om e cel mort. „Războiul e treaba barbarilor. Oamenii trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii” (J.F. Kennedy).
Când şi cum se va termina balamucul, nu ştim, dar urmărim evenimentele şi revenim că merită, într-o ţară în care, în DLRM, nu există cuvântul ,,nebun” dar există întâmplări de noaptea minţii precum aceea când, după moartea lui Constantin Brâncuşi, când (iarăşi) statul francez a cerut statului român să repatrieze corpul marelui sculptor şi atelierul cu creaţiile sale, un om politic, marele scriitor Mihail Sadoveanu, preşedinte al MAN (Marea Adunare Naţională – echivalentul Parlamentului de azi) a răspuns scurt că nu ne interesează, pe motiv că Brâncuşi şi operele lui n-au valoare!!
Acuma plecă vvd la UE să spună că n-o interesează România din UE ci România ei… vai nouă, unde am ajuns!
