Metan, hidrogen sulfurat, amoniac, mirosuri, praf, pulberi în suspensie. Sunt cele mai întâlnite emisii generate de un depozit de deșeuri, menționate de Ministerul Sănătății într-un răspuns la o adresă oficială. La acestea se adaugă prezența bacteriilor, a virușilor și helminților în deșeurile propriu zise. Substanțele în descompunere cu formare de compuși intermediari care emană mirosuri neplăcute și au potențial toxic, dar și substanțele chimice toxice sunt amintite de aceeași autoritate ca surse de risc direct pentru sănătatea populației. „Deșeurile pot polua solul, apa freatică și de profunzime, precum și aerul, prin produșii de descompunere. Din activitatea de depozitare a deșeurilor pot rezulta o serie de compuși organici volatili, toxici, care pot afecta negativ starea de sănătate a populației din zona respectivă”, se mai specifică în replica la o adresă transmisă în urmă cu un an de către un cotidian local craiovean care urmărea să găsească răspuns privitor la efectele gropii de gunoi din intravilanul Craiovei asupra locuitorilor care urmau să frecventeze Waterpark-ul situat în buza acesteia. Cum e posibil ca o groapă de gunoi care deservește un întreg județ să fie amplasată chiar în oraș, la 500 de metri de un cartier de locuințe, în imediata vecinătate a unui centru de agrement și aproape de malul unui râu nu mai miră pe nimeni. Guvernarea acestei țări i-a învățat pe români o lecție despre cum nefirescul devine normalitate atunci când incompetența este la putere.
Depozitul de deșeuri de la Mofleni, lângă malul Jiului, care deservește tot Doljul, a primit autorizație de mediu prin derogare. În mod normal, distanța minimă față de orice zonă construită trebuie să fie de minim un kilometru. Conform Agenției Regionale pentru Protecția Mediului Craiova, abaterea de la limita legală are în spate studiul de impact. Iată însă că impactul este astăzi nimicitor pentru orice trecător cu nările desfundate. În timp ce Garda de Mediu și operatorul Ecosud se întrec în explicații, craiovenii merg cu mâinile la nas prin Parcul Tineretului, aflat în imediata apropiere de depozit. Craiovenii au Waterpark occidental vecin cu deșeurile. Investiția ne amintește de terenurile de fotbal în pantă, altă inovație autohtonă. Plătești câteva zeci de lei pentru o zi de relaxare, iar când te cocoți pe tobogan poți admira priveliștea muntelui de gunoaie.
Păcatul originar datează din 2002, an în care consiliul local al unuia dintre cele mai mari orașe din țară aproba o asociere cu o firmă privată, atribuind pe atunci aproape 50 de hectare de teren pentru construirea unui depozit ecologic de deșeuri la Mofleni, fără a ține cont de proximitatea locuințelor și a malului Jiului. Unele administrații au încercat să o dreagă și să mute depozitul în altă zonă, dar au fost incapabile să ducă la bun sfârșit planul. Ireversibilul s-a produs când consiliul județean a inclus depozitul într-un proiect cu fonduri europene care presupunea aducerea deșeurilor din întreg județul aici. Motivul invocat a fost că groapa din intravilan este singurul depozit conform standardelor, așa că a inclus-o în masterplanul de deșeuri. Mutarea sa în altă parte ar fi dus la pierderea banilor europeni. În 2010, aflat într-o vizită oficială, ministrul mediului de pe atunci, Laszlo Borbely, le transmitea cetățenilor regrete și mesaje de compătimire. În fața muntelui de gunoaie și a ciorilor ieșite din filmele lui Hitchcock, ministrul promitea că se gândește la o soluție și amenința cu amenzi. „Cum de s-a putut aproba aici, indiferent cine era la conducere? Degeaba încercaţi să mă ameţiţi cu distanţele, e prea aproape!” Epopeea și-a văzut, însă, de drum nestingherită de vorbe goale. În 2013, primăria a semnat un acord cu consiliul județean și operatorul depozitului. Practic, pentru 50 de milioane de euro, triada și-a dat girul pentru transformarea Craiovei în groapa de gunoi a întregului județ. Pe măsură ce trece timpul, efectele dezastruoase ale acestei decizii sunt tot mai evidente.
Amenzile au venit, într-adevăr, pentru nerespectarea Autorizației de mediu, dar și pentru aducerea ilegală a unor deșeuri și din afara județului. Groapa de gunoi însă rămâne în același loc și crește cât vezi cu ochii. Celula în care sunt depozitate deșeurile și-a depășit capacitatea de o bună bucată de vreme, dar actele nu sunt gata pentru a intra în uz una nouă. Mirosul de ghenă a trecut în nenumărate rânduri granițele cartierului aflat în vecinătate. Duhoarea se simte acum în tot orașul. A invadat zone întregi, ajungând până la terasele din centru.
Au existat câteva sesizări și articole în acești ani, prea puține însă și contracarate prompt de materiale de presă plătite de operatorul gropii. Societatea civilă pare amorțită de miasme. În afară de a se plânge pe rețele de socializare și în comentarii la articole, nimeni nu ia atitudine. Administrația locală aruncă vina pe operator pentru disconforturile olfactive, operatorul cere mai mulți bani de la administrație, autoritățile centrale tac. Oamenii din cartierul vecin cu groapa spun că nu mai pot trăi cu gunoaiele la nas, că trebuie să țină ferestrele închise și că nici hainele nu le mai pot lăsa la uscat pentru că prind miros de ghenă. Nimeni nu îi ascultă. În mod ironic, operatorul depozitului vorbește despre sondaje organizate periodic în care doar 7-8% din cetățeni reclamă mirosul.
Nu e de mirare că orașul pierde mai mulți locuitori decât atrage. Nu putem vorbi despre un oraș european, despre programe moderne de dezvoltare urbană și concepte smart city în timp ce oamenii sunt invadați de gunoaie. Un oraș în care mergi cu nasul acoperit nu se poate numi civilizat. Într-o societate firească, gestionarea problemei deșeurilor este imperativă și precede orice altă discuție despre progres și calitatea vieții. Într-o societate firească, autoritățile își asumă închiderea unui depozit care funcționează într-o zonă rezidențială și de agrement și amenajarea unui depozit realmente ecologic, prevăzut cu celule pentru stocarea deşeurilor urbane, celule pentru stocarea deşeurilor industriale neutralizate, instalaţie de tratare deşeuri industriale, staţie de transfer, staţie de epurare.
În urmă cu câțiva ani, Craiova intra în cursă, la nivel național, pentru titulatura de Capitală Europeană a Culturii 2021. Aceeași administrație care a semnat acordul cu Consiliul Județean Dolj și Ecosud pentru groapa de gunoi din oraș care să deservească întreg județul spera ca urbea în care oamenii închid ferestrele pentru a respira să fie gazda europeană a culturii. Craiova a pierdut acea cursă, însă are toate șansele la titlul de regină neîncoronată a gunoaielor, mai ales că autoritățile au, se pare, rezistență la emanațiile pestilențiale.
Lucian Săuleanu
