Timp de două zile, Craiova a fost gazda Conferinţei internaţionale „Transnistria, jurnal de lacrimi: evocări, amintiri, consecințe”. Evenimentul a debutat, oficial, marţi la Primăria Craiova cu o serie de discursuri legate de tema Holocaustului, dar şi de problemele actuale ale comunităţilor de romi din Europa.
„În Craiova comunitatea romilor, una dintre cele mai puternice comunităţi din ţară, trăieşte la ora asta într-o armonie totală cu restul populaţiei dar şi cu administraţia publică. Dovada acestui fapt stă legătura foarte strânsă pe care eu personal o am cu comunitatea de romi, prin intermediului consilierul primarului, domnul Romeo Tiberiade, şi căruia îi mulțumesc încă o dată pentru eforturile pe care le face pentru ca această comunicare de idei şi de probleme să fie în permanenţă activă şi să fie dezamorsate orice disensiuni şi orice probleme ar putea apărea prin luarea unor decizii inteligente şi la timp. Romeo Tiberiade este după părerea mea omul care a schimbat în comunitatea romilor idealul tinerilor din această comunitate. Este omul care a transmis acea imagine pe care mulţi tineri o îndrăgesc şi la care aspiră, de om comunicativ, care să umble îmbrăcat în costum şi cu diplomatul în mână şi care să meargă periodic la Bruxelles sau acolo unde societatea i-o cere”, a declarat primarul Craiovei, Mihail Genoiu.
Nu de aceeaşi deschidere au avut parte romii la Prefectura Dolj. Aceştia se plâng de o slabă funcţionare a grupului mixt pentru dialog. Problema a fost adusă în discuţie, miercuri, în timpul unei mese rotunde cu tema măsurilor compensatorii acordate supravieţuitorilor din Transnistria.
Iulian Paraschiv, vicepreşedinte regional al Asociaţiei Partida Romilor Pro Europa, a afirmat că a primit o sesizare semnată de mai multe asociaţii din Dolj în care: „Ei spun că la nivelul Instituţiei Prefectului nu se organizează şedinţele de grup mixt, că nu au contact cu reprezentanţii deconcentratelor că responsabilii din prefectură cu problematica romă nu aduc laolaltă lideri locali, mediatori sanitari, şcolari, reprezentanţi ai deconcentratelor astfel încât raportările să fie unele prin direct contact cu realităţile”.
Acesta a mai precizat că, anul trecut, subprefectul Şovăilă le-a spus că va încerca o rezolvare a problemei. Asociaţia pe care o reprezintă va trimite în zilele următoare o solicitare oficială către Prefectura Dolj în acest sens.
„O să ajungem să avem o lege pentru nimeni”
În ceea ce priveşte măsurile compensatorii acordate supravieţuitorilor din Transnistria, problema este una legislativă, în sensul că nu toţi pot primi compensaţii prevăzute de lege. A fost depus un proiect de Hotărâre de Guvern în acest sens, care acum se află la Ministerul Finanţelor.
„Casele judeţene de pensii interpretează neunitar şi discreţionar normele de aplicare a Legii 189/2000. Spre exemplu, doi fraţi deportaţi în Transnistria pot primi, având aceleaşi acte, soluţii diferite de la Casele de pensii: unuia i se acordă drepturile, celuilalt, nu. Casele judeţene de pensii preferă aproape exclusiv documentele de arhivă şi tind să respingă orice alte dovezi, fapt care afectează supravieţuitorii romi. De exemplu CJP Sibiu pretinde documente de arhivă care nu există nici până acum, întrucât Arhivele Sibiu nu au prelucrat, în 75 de ani, decât 1% din documentele privind deportarea romilor.
Cazuri similare sunt şi în alte judeţe precum Vrancea, Olt, Botoşani, Galaţi etc. O altă dovadă a inadecvării normelor de aplicare a L. 189/2000 este că pretind ca probă documente emise de Crucea Roşie, în condiţiile în Crucea Roşie a răspuns oficial că nu dispune de listele nominale cu romii deportaţi în Transnistria. Normele de aplicare a Legii 189/2000 sunt perimate. Casele de pensii nu ţin cont de dovezile emise după 2002 de organizaţiile internaționale sau de Statul German care au recurs la expertiza istorică avizată (United States Holocaust Memorial Museum) și au oferit compensaţii și documente supravieţuitorilor romi, fapt care atestă că romii respectivi au fost deportaţi. (…) Au existat cazuri în care supravieţuitorilor care au demonstrat deportarea cu documente de arhivă le-au fost refuzate drepturile legale pe motiv că deportarea ar fi insuficientă dacă nu pot demonstra şi data revenirii din Transnistria”, a precizat Iulian Paraschiv.
Acesta a adăugat că: „Supravieţuitorilor nu li s-au mai întocmit documente care să ateste revenirea lor din Transnistria. De asemenea, la 75 de ani de la deportări, nu mai există martori care să poată documenta revenirea supravieţuitorilor romi. Prin urmare, absenţa documentelor și a martorilor care să documenteze revenirea nu trebuie să limiteze drepturile supraviețuitorilor. Soluţia este de prezumare a perioadei de doi ani de deportare pentru toți supravieţuitorii romi care pot demonstra că au fost deportaţi”.
Cum proiectul pentru modificarea şi completarea normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 este blocat de ceva timp, cei prezenţi la evenimentul de la Prefectura Dolj au decis să iniţieze o nouă petiţie pe care să o adresze autorităţilor centrale.
„Dat fiind faptul că nu avem aici pe nimeni de la instituţiile direct responsabile de acest lucru aş avea doar o propunere şi către ANR şi către societatea civilă din ţară şi străinătate, prezentă în sală, să facem o scrisoare deschisă pe care să o trimitem ministerelor şi instituţiilor abilitate strict cerând să se deblocheze această situaţie deoarece este una eu zic ilară chiar. Oricum în doi trei ani, noi ne-am dori să avem cât mai mult timp aceşti oameni pe lângă noi, să învăţăm de la ei, dar din păcate sunt tot mai puţini. O să ajungem să avem o lege pentru nimeni”, a afirmat Daniel Grebeldinger, manager proiect la Asociaţia Nevo Parudimos.
Impactul financiar nu ar fi unul sesizabil asupra bugetului, spun reprezentanţii romilor. Sunt sub 100 de supravieţuitori ai deportării care ar putea primi compensaţii, la această dată.
„Supravieţuitorii noştri sunt din ce în ce mai puţini. Încercăm să facem ceva pentru ei, nu pentru bani, pentru că banii nu pot repara vreodată trauma pe care dumnealor au trăit-o însă este o chestiune de demnitate pe care dumnealor trebui să şi-o recapete”, a spus Daniel Rădulescu, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Romi.
În încheierea evenimentului, Iulian Paraschiv a ţinut să precizeze că totuşi, România este un exemplu în Europa în ceea ce priveşte integrarea minorităţilor.
„Nu aş vrea ca inivitaţii noştri din străinătate să creadă că în România este o practică legată de problemele pe care le discutăm aici. Sunt de un interes major pentru felul în care instituţiile colaborează cu societatea civilă. Însă ştim foarte bine că România poate fi dată ca exemplu la nivel European pentru felul în care tratează şi respectă drepturile minorităţilor cel puţin din punct de vedere instituţional. Nu vorbesc de mentalul colectiv unde, e clar că avem de lucru. Sistemul este bun. Avem mediatori şcolari, mediatori sanitari, experţi locali, o serie de ONG-uri. Cred că sunt peste 5.000 de lucrători pentru comunităţile rome. Ceea ce noi încercăm să facem acum este să schimbăm direcţia dinspre cantitate spre calitate şi să încercăm să evaluăm personalul care lucrează în aparatul administrativ”, a conchis Paraschiv.
