Declaraţia fiscală unică (Declaraţia 212), recent introdusă în legislaţie pentru declararea, impozitarea şi taxarea veniturilor extrasalariale, va deveni titlu executoriu atunci când se va atinge scadenţa la obligaţiile de plată, atenţionează experţii companiei de consultanţă juridică CON-firm.
„Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) foloseşte direct informaţiile din Declaraţia 212 pentru a soma neplătitorul, fără a mai fi necesară emiterea deciziilor de impunere, aşadar se poate ajunge mai repede la executarea silită”, se arată într-un comunicat transmis luni de companie.
„Titlul de creanţă fiscală devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege, se prevede în Codul de procedură fiscală. O decizie de impunere, de exemplu, e un titlu de creanţă fiscală; la fel, o declaraţie fiscală. Faptul că se ajunge la scadenţă şi plata nu s-a realizat face ca acest titlu să fie folosit de ANAF pentru a executa silit contribuabilul, fără alte formalităţi”, spune Agnes Ghiţă, expert fiscal în cadrul CON-firm.
„Nou introdusă în legislaţia fiscală, Declaraţia unică 212 este un astfel de document – titlu de creanţă fiscală – pe care ANAF îl poate folosi pentru a executa silit contribuabilii care nu au plătit la termen taxele la stat”, adaugă Agnes Ghiţă.
Termenul de plată pentru sumele declarate în formularul 212 este data de 15 martie a anului următor realizării venitului. Până la acest termen, contribuabilii pot face plăţi în baza formularului depus la ANAF. Odată depăşit termenul, ANAF poate să execute silit neplătitorii, folosindu-se de Declaraţia 212. „Este de reţinut că executarea silită fiscală se face de către executorii ANAF, şi nu de către executorii judecătoreşti – la care merge, de obicei, un privat care are de recuperat o creanţă”, se menţionează în comunicat.
„Pentru populaţie, Declaraţia 212 are şi un avantaj: contribuabilul va şti exact ce plăteşte. Declaraţia unică arată exact ce sume are de recuperat ANAF de la contribuabil, sume la care se adaugă apoi penalităţi şi dobânzi. Înainte, deciziile de impunere se emiteau unoeri târziu, contribuabilul nu se mai avea timp să înţeleagă ce-i cere ANAF şi de ce, iar apoi, când era executat silit, confuzia se adâncea şi mai mult”, mai arată experţii.
