Am senzaţia că în toate însemnările la această rubrică, de la începutul anului, am fost negativist şi pesimist. Or, eu am vrut să scriu despre lucruri frumoase, eu asta am simţit, dar când m-am văzut în faţa hârtiei albe, altceva mi-a ieşit din taste.
Aşa mi se întâmplă şi astăzi, când mă gândisem să zic cât de frumos e că România a ajuns la o sută de ani, Slatina la 650, dar l-am văzut aseară pe Mihai Tudose şi mi-am dat seama că se anunţă un an cu mult spectacol – unii i-ar spune circ.
Aseară, la Antena 3, Tudose a spus răspicat, aşa cum n-a spus-o niciodată, că vrea să scape de Dragnea. Că nu vrea să fie el preşedinte al PSD, dar că are cu Dragnea o relaţie instituţională. Bine, având în vedere dicţia domnului premier, n-am înţeles din prima cuvântul acesta. Tudose parcă era Mădălina Puşcalău, sau Dobrovolschi cum o cheamă acum, când e scoasă de Iohannis la panou să facă declaraţii pe care preşedintele e prea comod să le facă. E de parcă fătuca asta este plătită ca să exprime tot ce neamţul, în liniaritatea lui, nu poare: furie, îmbufnare, ură, încruntare.
Aşa şi cu Tudose. Părea că-i suflă Iohannis din spate să zică de rău despre Dragnea. Înţeleg că preşedintele vrea să pună mâna pe PSD, prin intermediul lui Tudose şi al altora, astfel încât social-democraţii să desemneze un candidat facil pentru Iohannis, la alegerile de anul viitor, având aşadar asigurat cel de al doilea mandat. Primul pas este să scape de Dragnea.
Ce ironie, totuşi, ca ambii premieri puşi de Liviu Dragnea cu mâna lui să se întoarcă împotrivă-i!
