Un psiholog pentru peste 700 de polițiști. Aceasta este situația la aproape toate Inspectoratele de Poliție din Oltenia. Și asta, în condițiile în care specialiștii din domeniu spun că mai mult de 50 de persoane este prea mult pentru un psiholog pentru o evaluare corectă. Mai ales când vine vorba despre anomalii precum pedofilia.
Cazul polițistului de la Rutieră, din Capitală, acuzat de pedofilie, a adus în atenție, din nou, lipsa specialiștilor în psihologie în instituții. La inspectoratele de Poliție din Oltenia, sunt angajați câte unu, doi psihologi, fiecăruia revenindu-i câteva sute de polițiști pentru evaluare.
În Inspectoratului Județean de Poliție (IPJ) Dolj sunt angajați, de ceva ani, doi psihologi, în timp ce numărul polițiștilor este de 1600. La IPJ Mehedinți este un singur psiholog pentru 700 polițiști. IPJ Vâlcea stă o idee mai bine la acest capitol. Aici lucrează 2 psihologi, pentru cei aproximativ 900 de polițiști din cadrul Inspectoratului. Însă chiar și așa ponderea nu este una favorabilă. Ce depășește 50 de persoane pentru un psiholog este mult, spun specialiștii din domeniu.
Polițiștii sunt evaluați psihologic la interval de un an, în cazul celor operativi, și odată la trei sau cinci ani, cei neoperativi. Testele aplicate nu pot depista însă o anomalie precum pedofilia. În afara testărilor periodice, ar fi nevoie de o ședință de psihologie, cu fiecare cadru în parte. Aceasta deoarece, „cu cât individul este mai educat, cu atât mai greu este de depistat” o anomalie precum pedofilia, după cum a precizat, pentru Jurnalul Olteniei, psihologul Mihail Jianu.
Problema numărului insuficient de psihologi din Ministerul de Interne și a modului în care se face evaluarea este semnalată și de polițiști.
Preşedintele Sindicatului Naţional al Agenţilor de Poliţie, Iulian Surugiu, a spus, pentru RFI, că bateriile de teste psihologice sunt vechi și se dau „la grămadă”.
„Testarea psihologică trebuie să se dea în alt mod, nu cum se obişnuieşte acum. Psihologul trebuie să fie faţă în faţă cu clientul, cu pacientul, nu aşa cum se întâmplă acum, să se adune 100 de poliţişti într-o sală, să se dea nişte formulare şi ei să bifeze cu X. Ăla nu e test psihologic. Trebuie să fie aproape de psiholog, trebuie să discute cu el, psihologul să vadă limbajul trupului, să-l întrebe: băi, băiete, ai ceva pe creier, în creier, ai o problemă, cu ce te confrunţi? Şi aşa mai departe”, a spus liderul sindical.
Surugiu a mai afirmat că „nu există decât un singur psiholog, care merge, împrăştie hârtiile, poliţiştii bifează, după care la revedere, drum bun! E angajatul Ministerului şi e poliţist. Psihologul nu trebuie să fie decât psiholog, atât şi să nu fie subordonat la sistemul ăsta, care funcţionează prost”.
El a declarat că „psihologul trebuie să se subordoneze cel mult ministrului de Interne, nu șefului IPJ” sau altor șefi.
Polițistul acuzat de pedofilie a trecut de evaluarea psihologică din 2014 și urma să fie supus unei alte evaluări în 2019.
Pedofilia, greu de depistat
Psihologul Mihail Jianu a explicat ce înseamnă pedofilia și dacă și cum poate fi diagnosticată. De vindecat, însă, nu poate fi vorba.
„Manualul de Diagnosticare şi Statistică a Bolilor Mentale a „diagnosticat” mai multe „trăsături” ale pedofiliei ca boală. Pedofilia este orientare sexuală în momentul în care interesul pentru copii minori nu poate fi modificat prin nicio metodă care a fost încercată până acum. Pedofilii sunt oameni care corespund caracteristicii de a fi focusati pe copii. Pedofilia este preferinţă sexuală atât timp cât respectivul individ nu o pune în aplicare, iar ca boală mentală este o compulsie ce generează consumarea „relaţiei”.
Este o anomalie prezentă la adulți, care încearcă să obțină o excitație sexuală întreținând relații, de cele mai multe ori de ordinul atingerilor, cu copii prepuberi sau imaginându-și aceste relații. În majoritatea cazurilor, copilul este o fetiță care are în jur de 10 ani, dar uneori se întâmplă ca homosexualii să încerce să atragă și minori de vârste mai mari. Această atracție sexuală pentru copii este interpretată uneori ca rezultat al unei insatisfacții din viața de cuplu a pedofilului. Ca și alte parafilii (exhibiționismul, de exemplu), această anomalie a orientării sexuale justifică sancțiuni penale prevăzute de lege”, a afirmat Mihail Jianu.
Pedofilia nu este ușor de depistat și este nevoie de un anumit cadru care să ofere confort psihic individului evaluat.
„Cu cât individul/omul este mai educat cu atât este mai greu de depistat. În urma unor teste, discuții, observația unui psiholog, pot aparea indicatori la nivel sexual. Testele trebuie efectuate fără presiune din partea șefului sau altor persoane. De aceea afirm că psihologul este neutru și ar trebui să fie lăsat să își facă meseria fără să fie constrâns de nimic. Testele psihologice, pregătirea profesională și documentarea specifică sunt esențiale. Din păcate, va mai trece timp până oamenii vor înțelege cu adevărat importanța și necesitatea psihologului în societate”, a mai declarat psihologul Mihail Jianu.
