Teatrul Național “Marin Sorescu” Craiova deplânge moartea Regelui Mihai I, ilustră figură a istoriei naționale, personalitate tragică a neamului românesc pentru care valorile cele mai importante au fost țara și poporul său. De două ori pe tronul României, lăsat moștenire de la Regele Carol I, Regele Mihai I a domnit într-o perioadă grea pentru țară, culminând cu lovitura de stat de la 23 august 1944, când România iese din alianța militară cu Germania nazistă, printr-un act politic decisiv care avea să înrâurească favorabil încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale din zbuciumatul secol XX.
Alungat o vreme de regimul comunist criminal, Regele Mihai I a suportat cu bărbăție neajunsurile exilului (ianuarie 1948- aprilie 1992), alături de familia sa căreia i-a insuflat dragostea față de patria pe care nu a părăsit-o spiritual și sufletește, ca unul care reprezintă cu adevărat „depozitarul tradiţiilor şi aspiraţiilor naţionale” (Grigore Gafencu).
O dată revenit în țară, Regele Mihai I s-a dedicat în totalitate recuperării acelui spirit național corupt de propaganda oficială comunistă și a îndemnat la reconciliere și dialog pentru ca țara să nu fie cuprinsă de lehamite, resentiment și dezgust în urma unor politici de învrăjbire, egoiste, nepăsătoare la problemele oamenilor. Discursul său din Parlamentul României, din 25 octombrie 2011, a rămas în analelele istoriografiei românești, plin de simțire patriotică, profund atent la ceea ce este esențial pentru o țară care-și respectă trecutul, înaintașii și provește cu încredere în viitor: „Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului… Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului.”
Viața și misiunea sa istorică a fost una de slujire a intereselor vitale ale unui popor cu care s-a identificat în nuanțele imperceptibile ale unei iubiri care trece dincolo de vremelnicia epocii: „Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. Așa să ne ajute Dumnezeu!”
Despărțirea de Regele nostru reprezintă un moment greu, prin care însă românii pot conștientiza pierderea suferită și se pot transforma, în căutarea unui sens mai înalt cu care sunt datori în existență.
Dumnezeu să vă aibă în pază, Majestate!
(colectivul TNCMS)
