Craiovenii interesați de istoria și monumentele vechi ale Craiovei, pot vizita foto-expoziția temporară „Din istoria Craiovei: Parcul Bibescu”, deschisă la Muzeul Olteniei (Secția de Istorie-Arheologie), și concepută de către muzeografii craioveni tocmai pentru a surprinde plăcut publicul craiovean cu imagini vechi și inedite din momentului transformării Grădinii “Bibescu” într-un monument de arhitectură peisageră.
Grădina „Bibescu”, locul de promenadă al aristocrației din reședința Băniei și a Căimăcămiei Valahiei Mici, făcea parte din proprietatea marelui logofăt Ioan (Iancu) Bibescu. Grădina va fi amenajată de grădinari pricepuți, fiind cultivate plante aduse din diverse colțuri ale lumii. Sub influența evenimentelor de la jumătatea secolului XIX, Iancu Bibescu se vede obligat să vândă moșia din sudul Craiovei, ce includea și casa-palat și casa de vară. Municipalitatea orașului a cerut un împrumut de 12.000 de galbeni, cu aprobarea domnitorului, pentru cumpărarea acestei (acte expuse).
Inițiativa realizării unui parc la Craiova i-a aparținut primarului Craiovei, Nicolae P. Romanescu. În 1898 se votează un proiect de modernizare a orașului, unul dintre obiectivele programului fiind acela de a înființa parcuri și grădini. Lucrările de amenajare a Parcului Bibescu s-au desfășurat între anii 1901-1903, după proiectul arhitectului peisagist francez Édouard Redont, proiect ce a câștigat medalia de aur la Expoziția Internațională de la Paris 1900 (medalie ce se regăsește în expoziție).
Imaginat și construit ca un „tablou romantic” al vremii, care să fie definit cu: un castel în ruină, poduri și podețe, cascade și imitații de stânci, parcul a fost conceput atât ca un spațiu public de promenadă, de loisir.
Obiectivele Parcului Bibescu, concepute conform celor mai moderne și inventive concepții/tehnologii arhitectural peisagistice din acea vreme, cuprind:
Podul suspendat – cea mai spectaculoasă construcție, de factură romantică, a fost proiectat de É. Redont și realizat de firma G. Sohier din Paris. Lucrările de zidărie, executarea picioarelor și ancorajul podului sunt date în antrepriză firmei craiovene condusă de inginerul Victor Laugier;
Castelul feudal – a fost construit în stil medieval, cu creneluri, donjon, ziduri groase și crăpate. A fost ridicat cu scopul de a ascunde funcționalitatea sa, reprezentând, de fapt, turnul de apă. Un alt turn romantic, mai mic, se află lângă intrarea principală a parcului – Turnul-ruină (Turnul lui Traian) – aici erau instalate motoarele electrice pentru pomparea apei din parc;
Chioșcul Muzicii sau Chioșcul de fier – a fost construit la Viena, în atelierele de fier forjat ,,August Kitschelt’s Erben” la 1842. A fost amplasat inițial în vechea Grădină Bibescu, iar apoi integrat de Redont în proiectul Parcului Bibescu, devenind astfel cea mai veche construcție de acest gen din România;
Domul Belvedere – situat pe colina Carmen Sylva, a fost construit pe un soclu de piatră de la Gura Văii, cu patru coloane și o cupolă de piatră de Rusciuc. Aici se află osemintele lui Nicolae P. Romanescu „edil perseverent și creator, cetățean de onoare al Craiovei”, iar pe înălțimea Carmen Sylva se găsește piatra funerară a revoluționarului Petrache I. Romanescu, tatăl fostului primar;
Monumentul „Asta-i muzica ce-mi place!” – un monument dedicat eroilor români din Războiul pentru Independenţă (1877–1878), a fost realizat, din bronz, de către sculptorul Dumitru Pavelescu-Dimo. A fost dezvelit la 21 mai 1913, la ceremonie participând și Regele Carol I împreună cu familia regală. Monumentul va fi demolat și topit de autoritățile comuniste în anul 1948.
Fântâna Bogdanului sau Fântâna cu Țeapă – a fost amplasată în dreptul intrării în parc, pe locul numit Fântâna lui Bogdan M(e)icică, dar a fost demolată în 1922.
Hipodromul – a fost inaugurat în 1903, după modelul francez. Aici a avut loc primul campionat balcanic de călărie din România. Tot aici, pe data de 10 mai, în fiecare an, se făceau reconstituiri din istoria României.
Grădina zoologică – este una din cele mai vechi grădini zoologice din țară, fiind inaugurată în 1906.
