Săptămâna cu numărul 19 din „Stagiunea Prieteniei” aduce ritmurile febrile, sud-americane, în sala de concerte a Filarmonicii „Oltenia”. Un repertoriu irezistibil de antrenant şi o lucrare prin excelenţă romantică, semnată de Robert Schumann, este interpretat de simfonicul craiovean, sub bagheta dirijorală a tânărului Victor Hugo Toro – la pian Dana Radu, deținătoarea Premiului Criticii Muzicale pentru cel mai bun pianist acompaniator.
Pentru cei curioşi să afle cum s-a nascut această triadă muzicală, pe axa România-Brazilia-Chile, sala „Filip Lazăr” a Filarmonicii găzduieşte o nouă întâlnire AmiTEA cu cei doi invitaţi din America de Sud. Evenimentul, cu acces liber, are loc joi, de la ora 18:00. Vineri seara, ora 19:00, urmează Concertul simfonic nr. 19 din Stagiunea Prieteniei /Friendship Season – it never gets old!
Victor Hugo Toro a desfășurat o importantă activitate artistică în fruntea unor orchestre de tineret din Chile. De asemenea, s-a afirmat și în calitate de compozitor, lucrările sale fiind interpretate de diverse ansambluri simfonice și grupuri camerale. Numele său se regăsește printre cei ”100 de Lideri Tineri” desemnați de jurnalul “El Mercurio”, iar Municipalitatea din São Paulo l-a premiat pentru contribuția deosebită adusă la dezvoltarea vieții muzicale a orașului și pentru rezultatele obținute în domeniul cooperării interculturale Chile – Brazilia.
Născută în România, pianista Dana Radu este laurată a mai multor competiții din România: Concursul Internațional de la București, Concursul Național de Interpretare a Muzicii Românești, Concursul ”Mihail Jora” – unde a obținut Premiul ”Olga Szel” și Premiul ”Ludmila Popișteanu”. De asemenea, Dana Radu este deținătoarea Premiului Criticii Muzicale pentru cel mai bun pianist acompaniator. Stabilită în Brazilia, își desfășoară activitatea ca pianist corepetitor în cadrul reputatei Fundației Orchestrei Simfonice de Stat din São Paulo.
Considerat unul dintre cei mai mari compozitori ai erei romantice, Robert Schumann a finalizat Concertul în La minor pentru pian în anul 1845, premiera având loc la 1 ianuarie 1846 la Leipzig, în interpretarea soţiei sale, Clara Schumann (Wieck), cunoscută pianistă şi compozitoare în epocă. Este unicul concert pentru pian al compozitorului, fiind definitivat la îndemnurile Clarei.
Ideile muzicale din prima parte sunt mai mult o confesiune a propriilor tensiuni sufleteşti, lirismul lor de mare prospeţime fiind derulate într-un dialog strâns între cei doi parteneri, la fel şi melodia graţioasă, cu un motiv ritmic sprinţar din concisul Intermezzo, care ţine locul tradiţionalului Andante.
