La 20 februarie 1856, a fost adoptată Legiuirea pentru emanciparea ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti, document prin care era desfiinţată robia. La acel moment, o populaţie de 250.000 de ţigani şi-a câştigat statutul de oameni liberi. Cu doar câteva luni înainte de această dată, o lege similară a fost dată şi în Moldova. Pentru a celebra acest eveniment, nume sonore ale culturii craiovene şi-au dat întâlnire, luni, la Biblioteca Judeteană “Alexandru şi Aristia Aman”, pentru a reflecta amănunte importante legate de fenomenul de “dezrobire a ţiganilor”.
“Nu vrem să trecem de această zi fără să marcăm acest eveniment. Se împlinesc 161 de ani de la dezrobirea ţiganilor. Este o istorie mai puţin cunoscută de către romii noştri şi vrem ca în această zi importantă să aflăm de la dumneavoastră mai multe informaţii”, a spus Romeo Tiberiade, preşedintele Partidei Romilor Dolj.
Despre locul de origine al ţiganilor există mai multe teorii: unii specialişti spun că ţiganii ar proveni din Egipt, în timp ce alţii avansează ipoteza venirii lor, din provincia indiană Punjab în urmă cu cel puţin 1.000 de ani. Istoricii cred că majoritatea ţiganilor au pornit spre Europa fugind de turci şi de ciumă.
“Se cunosc foarte puţine lucruri despre dezrobirea ţiganilor, lucruri care ar merita să fie cunoscute, nu doar cei de etnie romă, ci şi de toţi cei care, într-un fel sau altul, convieţuim împreună, suntem cu toţii o mare familie şi am devenit şi cetăţeni europeni. Vremea discriminărilor a trecut, nu mai suntem cu secole în urmă, suntem în secolul XXI, ceea ce trebuie să se schimbe însă, este mentalitatea oamenilor pentru că acolo, în mentalul colectiv, încă nu s-a produs schimbarea pe care o aşteptăm cu toţii. Vreau să vă spun câteva lucruri despre dezrobire, cum s-a ajuns la dezrobire la mijlocul secolului al XIX-lea. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără implicare elitei intelectuale din Țările Române. Este vorba despre o elită intelectuală care şi-a făcut studiile în occident, şi-au dat seama că ţările române au rămas în urmă faţă de evoluţia societăţii în occident. Țiganii erau trataţi ca o marfă, erau vânduţi, iar stăpânul, fie el statul, fie mănăstirea, fie boierul, erau stăpâni absoluţi asupra lor, cu drept de viaţă şi de moarte. Niciodată ţiganul nu avea drepturi, cea mai mică greşeală fiind pedepsită crunt. Etapa dezrobirii ţiganilor este o etapă de durată, ea nu a survenit spontan. La început, însuşi ţiganii erau derutaţi. Nu puteau să se bucure de libertatea care le-a fost oferită. Degeaba avem o legislaţie, dacă în mintea noastră continuăm să-i considerăm pe ceilalţi ca inferiori nouă. Atât timp cât vom face în mintea noastră aceste discriminări, nu vom reuşi să ne înţelegem”, a spus Damean Sorin, decanul Facultăţii de Știinţe Sociale.
Trăitorii zilelor noastre au dreptul şi datoria să cunoască adevărul devenirii acestei comunităţi. În acest sens, nu există multe documente păstrate, însă cele care au fost găsite vin spre a ne lămuri pe noi şi pentru a ne ajuta să reconstituim adevărul istoric, dar mai ales, să-l înţelege.
„Dezrobirea ţiganilor este echivalentă cu procesul de modernizare a României, este o etapă absolut obligatorie a modernizării României. O dezrobire adevărată fără şcoală este un non sens.
Organizaţiile romilor, după 1990 au manifestat pentru şcolile în limba romani, pentru ca tinerii comunităţii să se perfecţioneze, în acelaşi timp nu au făcut nimic pentru prezervarea identităţii. Comunităţile de romi din România nu au muzee. Am încercat la Craiova să creez o colecţie muzeală a minorităţilor. Cu şcoala s-a rezolvat într-o oarecare măsură, dar cu muzeul nu. Atât timp cât nu există şcoală, nu există muzeu, nu există conştiinţa culturii, atunci, primul lucru care se va pierde va fi costumul şi aceasta este ştergerea imaginii identităţii etnice, cel de-al doilea lucru care se va pierde va fi cultura care se va amesteca cu cultura minoritară” a spus prof. univ. dr. Nicu Panea.
