Casa Băniei, cea mai veche construcţie civilă din Craiova, expune zilele acestea unul dintre cele mai frumoase costume de scenă care au aparţinut Mariei Tănase.
Portul popular poate fi admirat de curioşi, fiind expus, până pe data de 28 februarie în cadrul Secţiei de Etnografie a instituţiei de cultură. Costumul, datat sfârşit de secol XIX – început de secol XX, a fost purtat de Maria Tănase pe marile scene din România şi din străinătate şi este un costum de sărbătoare, specific zonei Olteniei. Pe lângă acest veşmânt, Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei Craiova deţine o impresionantă colecţie de obiecte care au aparţinut celebrei interprete Maria Tănase, supranumită de Nicolae Iorga „pasărea măiastră a cântecului românesc”.
Întreaga colecţie cuprinde 1.300 de obiecte, printre care documente, fotografii, scrisori, tablouri, alte obiecte personale.
„Întreaga colecţie Maria Tănase se referă la obiecte care au aparţinut celebrei cântăreţe şi care ne-au parvenit prin intermediul unei prietene foarte bune, cu acceptul soţului, cunoscutul Sachelarie. Acest costum pe care noi îl prezentăm ca obiect de marcă, în luna februarie, la Casa Băniei, este unul dintre costumele de scenă care au aparţinut Mariei Tănase, este un costum de sărbătoare, specific zonei Olteniei, vâlnicul de catifea neagră fiind decorat cu motive florale alcătuite din fir metalic argintiu şi paiete lucrate pe acele gogoşi de vierme de mătase. Este un motiv decorativ specific părţii de Sud a Olteniei. Vorbim, de asemenea, de o cămaşă populară de sărbătoare din borangic, care este ţesută la război orizontal, decorată cu motive alese, cu arnici negru, bumbac, paiete şi mărgele şi împreună cu brâul alcătuiesc, aşa cum spuneam, unul dintre costumele de scenă ce au aparţinut celebrei cântăreţe. Din costumul original fac parte vâlnicul de catifea, brâul şi cămaşa, marama este din colecţia Muzeului Olteniei, face parte din colecţia de port popular şi am folosit-o ca să întregim acest costum, aveam şi pălării care au aparţinut cântăreţei, însă am considerat că pentru o imagine autentică este ideal să folosim acest tip de acoperământ al capului pe care-l foloseau femeile în societatea de dinaintea secolului 20. Costumul va rămâne expus întreaga lună, urmând ca pe parcursul anului să aducem în atenţia publicului şi alte artefacte de marcă din colecţiile noastre, facem referire la o serie întreagă de icoane, piese de ceramică, piese de port popular, ţesături de interior şi piese din colecţia de obiceiuri”, ne-a relatat Roxana Deca, coordonator Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei Craiova.
Testamentul Mariei Tănase, la Casa Băniei
Colecţia de obiecte aparţinând cunoscutei artiste este una impresionantă, printre obiectele unicat aflându-se şi testamentul care face cunoscute ultimele dorinţe ale frumoasei cântăreţe.
“În cadrul Colecţiei de peste 1.300 de piese noi avem foarte multe documente care se referă atât la acte oficiale ale cântăreţei şi vorbim aici de testament, de certificat de naştere, certificat de căsătorie, pe care le avem în original, foarte multe fotografii şi tablouri care au aparţinut cântăreţei, afişe din spectacole, o colecţie impresionantă de discuri, un patefon care a aparţinut cântăreţei, avem mobilier din interiorul casei acesteia şi alte costume de scenă” a mai spus Roxana Deca.
Testament
„Las toată averea mea mobilă, ce se va găsi în patrimoniu la data decesului meu, surorii mele Aurica Tănase şi soţului meu Clerah Sachelarie, cu acelaşi domiciliu ca al subsemnatei, pe care-i rog să ia hotărâri numai împreună privind averea rămasă. (…) . Las cu cea mai aprigă dorinţă a mea ca ritualul înmormântării mele să nu formeze 
obiectul vreunei vulgare acţiuni, ci să fie sobru. După moarte, corpul nescăldat, numai şters cu alcool să fie la dispoziţia medicilor, dacă vor considera că este cazul să se folosească de el la autopsie. Una din cele două cămăşi albe de mătase pe care le am în dulap să fie puse pe sub rochia de pichet albă ce se găseşte la spital şi care se butonează în spate. Pe cap să-mi pună pichetul de colţar alb, iar în picioare ciorapi albi scurţi. Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă nimănui la cunoştinţă despre moartea mea cu excepţia oficialităţilor şi în orice caz înmormântarea să fie anunţată cu o zi mai târziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă. Să nu mi se facă parastas decât la şase săptămâni. Să-mi care apă cu cofa şi să se închine cineva la cimitir, în fiecare zi, timp de şase săptămâni. Să nu vina la slujbă mea religioasă niciun popă afară de preotul şi părintele Bejenaru Vasile din suburbia Cărămidarii de Jos, raion Niculae Bălcescu, căruia îi sărut mâinile ultima data deoarece atunci când mamei şi tatălui meu le era greu, s-a oferit să-mi fie tată şi mamă. Îi mulţumesc în veci pentru ţinuta lui curată şi pentru omenia de care a dat dovadă cum se cuvenea tot timpul vieţii sale. Dacă se va putea şi nu va fi greu aş vrea ca pe un drum secetos şi dornic de apă să se facă o fântână şi în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student şi o studentă cu plata cantinei sau a posibilităţilor de masă şi să nu fie nimeni trist. Le doresc viaţă lungă şi sănătate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar dacă unora le-am stat greu în drum şi au considerat să mă cunoască după placul lor şi nu după caracterul şi firea mea. Îmbrăţişez pe toţi şi doresc să le fie viaţă îmbelşugată, liniştită, sănătoasă şi în voie bună!”
Obiecte de tezaur
De asemenea, în cadrul instituţiei, cei curioşi pot admira colecţii impresionante de icoane pe sticlă, unelte tradiţionale, dar şi alte obiecte de tezaur, care ilustrează istoria poporului român din cele mai vechi timpuri.
“Ne aflăm la Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei din Craiova, Casa Băniei. Casa Băniei a fost construită de boierii craioveşti şi restaurată de Constantin Brâncoveanu şi se pare că aici a locuit o perioadă şi Mihai Viteazul, în perioada în care era locţiitor de ban al Craiovei. Din perioada de început se păstrează pivniţa. A suferit lucrări de restaurare însă se află în forma originală. De-a lungul timpului, partea de sus a servit ca sediu pentru armata austriacă, armata otomană, a ars clădirea, s-a refăcut, a fost şcoală normală de învăţătoare, a aparţinut Mitropoliei Olteniei şi este sediu al Muzeului Olteniei din 1966. Aici adăpostim colecţii impresionante legate de obiceiuri şi meşteşuguri tradiţionale din zona Olteniei. Sunt piese de reală valoare pentru că numeroase dintre ele sunt plasate în categoria tezaur. Ne referim la colecţia de covoare olteneşti, piese de port care au fost plasate la categoria tezaur, avem o colecţie impresionantă de icoane pe sticlă donate de o familie Jianu din Transilvania, este o colecţie unică la nivel de ţară. Familia Jianu, o familie de boieri, a donat această colecţie cu specificaţia foarte clară de a fi expusă în cadrul muzeului nostru. Piese care ţin de obiceiuri şi ocupaţii ale locuitorilor din zonă, avem o colecţie impresionantă în acest sens şi ne referim la unelte folosite în agricultură, la creşterea animalelor, cultivarea plantelor, viticultură, albinărit, foarte multe piese care au fost expuse de-a lungul timpului. În acest moment în partea de jos a pivniţei este o expoziţie care se referă la paşii importanţi care se referă la obţinerea pâinii, aratul, semănatul, secerişul, avem o moară de apă din Gorj, râşniţe manuale pentru grâu, un interior ţărănesc cu o bucătărie ţărănească, dotată cu absolut toate artefactele care făceau parte din această încăpere şi aici este ilustrată pâinea cu valenţe rituale. Pâinea, ca şi apa apare în toate cele trei ipostaze ale vieţii omului. Adică, la naştere apa sub forma botezului şi pâinea, sub forma măsuţei pentru ursitori, măsuţa pe care o făcea moaşa, la nuntă turta miresei şi ritualul vărsatului apei de către mireasă şi cumnatul de mână, iar la înmormântare, spălatul ritual şi colacii care se împart de pomană”, ne-a relatat coordonatorul Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei Craiova.
Prelucrarea lutului
De asemenea, la etajul clădirii, prelucrarea lutului, una dintre cele mai vechi ocupaţii ale omului, este ilustrată de obiectele din ceramică expuse spre admiraţie publicului.
“La etaj este meşteşugul prelucrării lutului sau ceramica tradiţională din Oltenia, avem piese de o reală valoare şi de maximă importanţă, este vorba de ulcioare de nuntă foarte vechi, farfurii, cocoşul de Horezu fiind o marca înregistrată a UNESCO. De asemenea, avem o colecţie de cojocărit, unde sunt prezentate cojoacele de Dăbuleni. Cojocul de Dăbuleni şi cojocul de Vădastra sunt unice la nivel de ţară şi sunt piese de marcă din colecţia noastră”, a mai spus Roxaba Deca.
Programul de vizitare a Casei Băniei este zilnic, de marţi până duminică, între orele 9.00-17.00.
