N. Grigorie Lăcriţa
„Ticăloşia câtorva este o nenorocire pentru toţi”. (Syrus, 663).
În acest material voi prezenta câteva dintre ticăloşiile săvârşite în stabilirea pensiilor.
Pentru a discuta pe concret, voi porni de la situaţia personală a subsemnatului.
Pensia brută, de 1.681 de lei, şi netă de 1.528 de lei, mi-a fost stabilită, începând cu 20 septembrie 2012, în condiţiile în care am plătit, timp de peste 40 de ani, impozitele şi contribuţiile sociale obligatorii pentru veniturile obţinute din 3 surse, respectiv din calitatea: 1) de salariat; 2) de conferenţiar universitar doctor; 3) de autor din publicarea a aproape 100 de cărţi şi a peste 1.200 de articole (uşor de verificat pe Internet accesând N. Grigorie Lăcriţa).
La data pensionării subsemnatului, pensia maximă era, de mai mulţi ani, şi mai este şi în anul 2017, de circa 36.000 de lei RON, deci de 36.000 : 1681 = 21,42 de ori decât a subsemnatului, în condiţiile în care: 1) contribuţiile efective ale subsemnatului au fost fie (aproape) egale cu ale unora dintre beneficiarii unor asemenea pensii, fie chiar mai mari; 2) timpul de cotizare al meu a fost aproape dublu decât al unora dintre respectivii mega-pensionari.
Am făcut aceste precizări pentru a se înţelege cât mai bine numeroasele şi gravele inechităţi, discriminări şi ticăloşii săvârşite, prin lege, cu bună ştiinţă, în sistemul de pensii din România.
● Principalele inechităţi, discriminări, privilegii şi fraude, săvârşite în România, prin legislaţia pensiilor, s-au făcut de către „demnitarii de lux”, de către „suprastatalii ipocriţi, care au legiferat, direct sau prin interpuşi, pentru propriul interes, în scop fraudulos” prin:
1. Situarea lor mai presus de lege şi prin stabilirea, în mod abuziv, pentru propriul interes, a unor venituri salariale chiar de peste 30.000 de euro lunar, şi a unor pensii lunare de până la 36.000 de lei RON (mass-media a relatat pe larg despre asemenea venituri salariale şi pensii exorbitante, care pot fi văzute cu uşurinţă şi pe Internet).
„Veniturile salariale şi pensiile exorbitante şi necuvenite încasate de bugetarii de lux, situaţi mai presus de lege, reprezintă, în realitate, un furt de la cei cărora le este foame şi nu au ce mânca”.
(N. Grigorie Lăcriţa).
Spre exemplu, aşa după cum a relatat pe larg mass-media (a se vedea, de pildă, textul apărut în Hotnews.ro. despre veniturile salariaților ASF), în anul 2012 preşedintele Comisii de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), numit în funcţie după criterii politicianiste, a avut un salariu lunar de peste 30.000 de euro, iar în lunile noiembrie şi decembrie 2012 a încasat, cu prime şi cu sporuri, un venit total de 151.851 de euro (adică aproape 76.000 de euro într-o lună).
În ultimele două luni ale anului 2013, preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), numit în funcţie tot după criterii politicianiste, a încasat un venit brut total de 72.094 de euro, iar prim-vicepreşedintele 69.043 de euro, dintre care 50.946 de euro în luna decembrie 2013.
„Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi,
se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei”.
(Mihai Eminescu despre politică).
2. Neaplicarea acestora a vârstei standard de pensionare, care se aplică milioanelor de salariaţi din această ţară. Pentru unii dintre aceştia nici nu se prevede, prin lege, o limită de vârstă pentru pensionarea obligatorie, precum pentru 99,99 % dintre salariaţii acestei ţări.
„Dacă mizeria celor săraci nu este cauzată de legile naturii, ci de instituţiile noastre, atunci mare este păcatul nostru”. (Charles Darwin,1839, Voyage of the Beagle, capitolul cu privire la sclavie).
3. Neplata, de către aceştia, pe parcursul anilor de muncă, a contribuţiei pentru pensie la venitul brut, aşa cum plătesc milioanele de salariaţi, ci la o sumă derizorie, ridicolă faţă de venitul brut al lor, respectiv la „echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”.
„Ce sunt domniile fără justiţie dreaptă decât nişte tâlhării?” (Augustinus).
4. Necalcularea pensiei acestora pe baza contribuţiilor efectiv achitate pe parcursul anilor de muncă, aşa cum se calculează pentru milioanele de salariaţi, ci pe baza unor venituri pe cât de exorbitante, pe atât de nemeritate şi de bine aranjate în acest scop (fraudulos).
„Hoţii care fură de la particulari îşi duc viaţa în lanţuri, pe când
tâlharii poporului trăiesc în aur şi în purpură”. (Cato, La Pichon, Hist., 124).
5. Folosirea, în calculul pensiilor acestora, în mod pervers, ipocrit şi fraudulos, a unor principii cu totul diferite faţă de cele aplicate milioanelor de salariaţi şi de pensionari, atât în calculul contribuţiilor, cât şi în stabilirea pensiilor, respectiv:
5.1. Când este vorba de plata contribuţiilor, aceştia şi-au redus, prin lege, baza de calcul la venituri derizorii faţă de venitul lor brut, respectiv la „echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”.
„[…]Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns! / A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi, fără milă l-au străpuns / Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău! / Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău, / Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi, / Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi. / Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,[…]”. (Alexandru Vlahuţă, „Cârmacii”).
5.2. Când este vorba de stabilirea pensiilor, aceştia şi-au mărit, prin lege, baza de calcul la venituri exorbitante, pe baza veniturilor brute realizate în ultimele 6 luni, şi chiar pe baza veniturilor brute realizate în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, în care au avut grijă să includă prime, premii, sporuri, stimulente etc., nu numai din anul respectiv, dar chiar şi din anii anteriori (la asemenea pensii exorbitante nu se putea ajunge fără asemenea tâlhării legislative).
„Spuma asta-nveninată, astă clică, ăst gunoi, care-a ajuns a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie, numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
prea şi-au arătat arama sfâşiind această ţară, prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară”.
(Prelucrare de N. Grigorie Lăcriţa după Scrisoarea III-a, de M. Eminescu).
6. Legea prevede că atât deducerea (scutirea, de 1.000 de lei în anul 2016) la calculul impozitului, cât şi scutirea (deducerea, de 741 de lei în anul 2016) la calculul contribuţiei de sănătate, se acordă, fără nicio deosebire, atât pensiilor derizorii, de câteva sute de lei, cât şi pensiilor exorbitante, de până la 36.000 de lei.
Pitagora, în „Legile morale şi politice”, atrăgea atenţia, încă de acum 2.500 de ani!?:
„Popor. Nu îngădui ca legea să fie masca cu ajutorul căreia cârmuitorii să tiranizeze nestânjeniţi”.„
Popor. Nu păstraţi nişte cameleoni pe post de cârmuitori”.
● Într-un stat cu adevărat de drept, cu o Curte Constituţională depolitizată, în care membrii acesteia
(1) nu sunt numiţi după criterii politice, ci după criteriile valorii-muncă, ale cinstei şi ale meritului profesional,
(2) nu sunt situaţi mai presus de lege,
(3) cărora li se aplică aceeaşi lege unică (ce se aplică tuturor cetăţenilor) în stabilirea veniturilor salariale, a pensiilor, a vârstei de pensionare, şi a oricăror drepturi din muncă,
(4) nu acceptă, nici pentru ei, nici pentru alţii, existenţa de legi speciale prin care se acordă, discriminatoriu, privilegii,
(5) respectă şi militează cu fermitate pentru aplicarea întocmai a „Art. 16. Egalitatea în drepturi” din Constituţia României prin care se dispune clar, precis şi la modul imperativ că „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, şi „(2) Nimeni nu este mai presus de lege”, într-un asemenea stat, cu adevărat de drept, toate legile speciale prin care se acordă privilegii discriminatorii, iraţionale şi frauduloase sunt declarate neconstituţionale şi, pe cale de consecinţă, nu există.
Tot Pitagora, în „Legile morale şi politice”, încă de acum 2.500 de ani !?, atrăgea atenţia::
„Popor! Crimele şi nenorocirile ce ţi se întâmplă sunt rodul unei proaste rânduieli;
rânduielile proaste sunt urmarea firească a suferinţelor pe care le înduri”, şi
„Democraţia încetează să mai existe de îndată ce răii pun măna pe cârmă sau piciorul în senat”.
