Motiv de petrecere pentru romii doljeni. Aceştia au sărbătorit, vineri, “Ziua Internaţională a Romilor” şi cum altfel, decât printr-o petrecere? Locuitori de etnie romă veniţi din mai multe localităţi ale judeţului au profitat de vremea frumoasă de la sfârşitul săptămânii şi s-au adunat în centrul Craiovei. Aceştia s-au delectat cu fasole cu ciolan oferită gratis de Partida Romilor, iar petrecerea a durat până seara.
“Ziua Internaţională a Romilor” este sărbătorită în fiecare an pe data de 8 aprilie iar vineri, în Piaţa “Mihai Viteazul”, romii au sărbătorit cum se cuvine prin mai multe activităţi şi dezbateri. Cei care au avut ocazia să treacă prin centrul Băniei au putut admira tradiţiile ţigăneşti, îndeletnicirile acestora, portul, muzica şi dansurile specifice, întrucât romii, au cu ce se mândri.
Identitate, tradiţii, valori
Romii, popor fără un stat sau o guvernare proprie care să-i protejeze, au supravieţuit de milenii tocmai prin păstrarea, aproape intactă, a tradiţiilor. Și totuşi, chiar în rândul lor se face simţită schimbarea, adaptarea la viaţa modernă. Există grupuri care, renunţând la vechi obiceiuri, încep să se alinieze majorităţii, adoptând un mod de viaţă asemănător acesteia, dar şi familii conservatoare care doresc să-şi menţină tradiţiile ancestrale.
Cei mai mulţi dintre romi sunt lăutari. De mici copii aceştia sunt atraşi de instrumente muzicale şi “au ritmul în sânge”, deşi, cei mai mulţi dintre ei au învăţat să cânte la vreun instrument fără a fi şcoliţi, deseori folosindu-se expresia “au învăţat să cânte după ureche”.
Dar romii nu sunt doar muzicanţi.Viaţa i-a învăţat să se descurce în toate împrejurările. Ei confecţionează şi cazane din cupru sau ceaune. Ceaunarii au mici turnătorii de fontă şi urmând tehnologia din fabricile siderurgice, confecţionează ceaune, crătiţe, unelte, şi alte obiecte extrem de frumoase.
“Facem ibrice de cafea din cupru, făcute manual, şi cazanul tot manual, din cupru făcut. Lucrăm la un cazan o săptămână până îl facem, cupru peste tot. Moştenim meseria de la ăi bătrâni, am învăţat de la tata, de la bunicu, de la ăştia care făceau numai cazane, erau cu cortul, se duceau din comună în comună, umblau şi făceau cazane, căldări şi acuma facem noi de când eram de 16-17 ani, am învăţat meserie şi încet, încet am rămas proprietar. Facem ibrice, polonice, ceaune pentru tocăniţă, pentru orice. Un ibric de-ăsta dacă mă apuc, fac unu pe zi, numai din bătaie, numai din ciocane, mii de ciocane, de trei ori se bate la ciocan ca să poată să fie aşa bătătura asta. Multă muncă, dar ce să faci, asta-i meseria”, a spus unul dintre meşteri.
Romii nu se opresc la a lucra doar cu materiale dure, ci au învăţat de-a lungul timpului “să scoată bani din piatră seacă”. Astfel, mulţi au învăţat de la „ăi bătrâni” meserii căutate şi le-au transmis din generaţie în generaţie, deşi azi multe dintre aceste îndeletniciri au dispărut deoarece obiectele confecţionate de ei se fac actualmente pe scară industrială.
“Împletim coşuri de flori. Din bătrâni a început tradiţia. Am lucrat pentru export 20 şi ceva de ani şi acum noi am învăţat de la părinţi, copiii învaţă de la noi şi aşa ducem meseria asta până nu om mai fi în lume. Coşurile le facem din răchită sălbatică pentru că nu avem răchită nobilă, facem coşuri pentru piaţă, coşuri pentru flori de peste 20 şi ceva de ani dar nu mai merge ca atunci când făceam exporturile, nu mai merge meseria asta”, ne-a spus Ciuraru Dumitru, recomandându-se a fi maistru de meserie.
Tradiţii vechi în vremuri noi
Romi au fost mereu asociaţi cu o lume misterioasă a magiei. Ghicitul e arhicunoscut în rândul lor.
“Nu e magie, e adevăr, arată ghiocul, cărţile, spunem numai adevărul. De la mama mea am învăţat, de la a bătrână care a ştiut să ghicească şi tot ce spunea se rezolva, să ştiţi! Era mama, era bunica, era rudele mele din moşi strămoşi care ştiau, mama lu mama şi mai departe. E un har adevărat şi îl transmitem mai departe. Copiii mei mai sunt plecaţi din ei în partea ailaltă, tot ce avem noi au moştenit şi copiii noştri, şi nurorile şi nepoţii au un dar care-l avem toată viaţa noastră. Oamenii vin la noi să le ghicim adevărul, să le spunem tot ce se întâmplă, de boală, de una, de alta şi nouă ne arată aicea în cărţi, şi cum se desparte femeile de oameni şi cum se împacă, multe am împăcat după ce s-au despărţit, le-am făcut, le-am ghicit şi au reuşit de s-au împăcat, femei cu bărbaţi, bărbaţi cu femei. Ăsta e un har de la Dumnezeu care ne dă să facem aşa ceva. Multă lume crede şi tot ce-am spus a reuşit. Oamenii au fost tot timpul mulţumiţi din partea noastră că au reuşit ce-am spus”, a spus doamna Măiastra în timp ce descânta cărţile de tarot.
Abilitatea de a judeca caracterul omului şi de a vedea ce-şi doreşte este un atu, un har transmis din generaţie în generaţie.
“Esti norocos! Uite aici în palmă îţi arată şi aici la cartea verde şi a roşie, ia uite! O să ajungi bine, ai caracter mare, eşti iubit de toată lumea, ai să fii mare, mare peste toată lumea. Faci agricultură, faci ce vrei în viaţa dumitale, eşti mare norocos, mai ai şi duşmani, dar nu reuşesc cu mata că ai minte multă. Nu avem secetă, avem bine, se face porumbul, se face grâul, ne merge bine, ne face toate drumurile. Dumnezeu ajută că suntem adevăraţi, suntem credincioşi şi uite că arată aicea că suntem foarte credincioşi”, i-a ghicit doamna Măiastra preşedintelui Partidei Romilor Dolj, Romeo Tiberiade.
Ghicitoarele nu folosesc acest har cu alţi romi. În comunitatea lor, romii au alte modalităţi de a prezice viitorul şi de a vindeca. Romi poartă amulete şi talismane norocoase pentru a preveni necazurile.
“Salba asta, eram fată mare de când o am, e maica domnului pe ea, nu vindem din ea, nu se vinde maica domnului, o am moştenire de la părinţii mei, moştenire din moşi strămoşi”, a spus doamna Măiastra admirându-şi podoaba de la gât.
Ideea de a marca o astfel de zi a luat naştere la Londra, în 1971, la primul Congres Internaţional al Romilor. Scopul unei astfel de zile este acela de a atrage atenţia societăţii asupra problemelor cu care se confruntă romii. Ea a devenit, de asemenea, ziua memoriei romilor omorîţi de nazişti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe 8 aprilie, în toate ţările lumii au loc seminarii, festivaluri sau acţiuni umanitare.
La Congresul Mondial al Romilor, desfăşurat la Londra, în anul 1971, s-a luat decizia ca ziua de 8 aprilie să devină Ziua Internaţională a Romilor din întreaga lume. Tot atunci a fost adoptat, ca imn internaţional al romilor, cântecul "Gelem, gelem", cântat de cântăreaţa şi actriţa Olivera Vuco, în cunoscutul film iugoslav "Am întâlnit şi ţigani fericiţi". De asemenea, a fost adoptat şi steagul internaţional al romilor, având jumătatea de jos verde, simbol al câmpurilor înverzite, şi jumătatea de sus albastră, simbol al cerului senin, iar la mijloc o roată, simbolizând, pe de o parte, soarta, roata succesiunii vieţilor, iar pe de altă parte nomadismul, în relaţie cu spaţiul originar al Indiei.
În anul 2002, de 8 aprilie, s-a sărbătorit jubileul milenar, reprezentând 1.000 de ani de atestare a romilor în Europa. Cu acest prilej unic, în numeroase ţări de pe toate continentele s-a desfăşurat Ceremonia Râului. Lumânări aprinse şi flori au fost aruncate pe ape, în memoria strămoşilor romi care şi-au început, acum un mileniu, drumul către Europa, apoi către cele două Americi şi mai departe.
În anul 2003, în semn de solidaritate cu etnia romilor, însuşi Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a ţinut să participe, pe 8 aprilie, la ceremonia aprinderii lumânărilor, la Catedrala Centrală din Dharamsala şi să înalţe rugăciuni pentru pacea şi unitatea romilor de pretutindeni.
